jump to navigation

. Importanţa mamei pentru destinul individului

2.2.   Importanţa mamei pentru destinul individului

În cursul istoriei omenirii, pe măsură ce se pierdea sensul legăturii cu Mama Natură, se accentuează tendinţele compulsive spre putere, patriarhism steril, îngustime a conştiinţei. Acest proces are loc, se poate petrece, şi pe plan individual în diferite perioade ale vieţii. Şi cu aceeaşi regularitate, acest instinct “înţelept” al Mamei Natură intră în joc de fiecare dată când omenirea sau individul intră într-o fază de stagnare sau regresie. [14 (44-53 ﴿]

Relaţia mamă – prunc este una dintre misterele cele mai pline de sens şi mai splendide ale Naturii.Prima trăire şi experienţă a nou-născutului este cea a corporalităţii prin intermediul senzaţiilor şi trebuinţelor corporale: foamea, nevoia de somn şi odihnă, de a fi atins şi ţinut, de a fi în siguranţă, pentru a nu numi decât câteva trebuinţe foarte concrete prin termeni foarte abstracţi inaccesibili acelor momente ale dezvoltării cu treceri prin anumite sarcini specifice fiecărei etape. Practic aceste trăiri nu pot fi decât a posteriori judecate, evaluate, denumite, odată ce eul constituit încearcă să diferenţieze ceva din lumea iniţială unitară mamă – copil, respectiv psihismul copilului inclus total în cel matern.

Dacă aceste nevoi fundamentale de siguranţă şi supravieţuire nu sunt satisfăcute suficient, rezultatul este anxietatea, trăirea afectivă a vieţii ca un loc nesigur. Regăsim aici conceptul anxietăţii primare vehiculat de psihanaliză şi argumentarea de tip ericksonian a ciclurilor dezvoltării cu treceri peste anumite sarcini specifice. Ulterior, în viaţa adultă, fiecare are diferite “cârlige” de care se agaţă această trăire primară, în general cele mai puternice şi persistente şi rebele stări de anxietate îşi au rădăcina în aceste trăiri timpurii de nesiguranţă existenţială. Pentru unii adulţi cârligul poate fi respingerea sau abandonul – respectiv, teama de ceva, pentru alţii teama de o schimbare în mediu, teama de a fi dezrădăcinat din slujba din prezent sau din familia actuală, sau din căminul propriu, sau chiar din cartierul şi împrejurimile cunoscute, deci teama de necunoscut. [14 (49-52 ﴿]

Dacă nu sunt luate în seamă aceste cerinţe instinctuale, dacă insul nu ştie cum să ia şi să acţioneze, bazându-se pe această înţelepciune instinctuală, atunci aceste instincte neglijate se vor manifesta indirect în comportament, primitiv sau pervers. De exemplu, mecanismele oarbe pe care le adoptăm, atunci când trăim inconştient anxietatea şi nevoia instinctuală de siguranţă, se exprimă printr-o gamă de comportamente definită în psihopatologie ca modele de comportament compulsiv. Când aceste compulsii comportamentale depăşesc puterea de control a eului, când domină comportamentul uneori fără ca persoana să mai fie conştientă de acest proces, atunci putem vorbi de activarea anxietăţii primare. În acest stadiu am pierdut capacitatea de a ne “hrăni”, de a ne re-creea sentimentul de siguranţă existenţială atât de necesar pentru a te simţi întreg, liber, “sănătos”. O gamă de astfel de compulsii sunt tulburările de tip alimentar, – anorexia, bulimia, alergiile la diferite mâncăruri. [14 (49-52 ﴿]

O primă trăire directă a hrănirii – hrana la pieptul mamei – implică direct activarea arhetipului matern, care se exteriorizează prima dată în persoana care ne-a născut, hrănit, protejat. Dacă mama fizică dispare, intră în joc şi se manifestă virtualitatea Mamei negre, a Marii absenţe, copleşitoarea teroare a abisului, a morţii, neantului, extincţiei.

Trebuinţele instinctuale nu se manifestă totdeauna direct, în nevoia de hrană. Intră în joc capacitatea de schimbare şi creaţie care aduce în planul secundar substitutele de hrană ca surogat de mamă în sensul cerinţei atât personale cât şi arhetipale. Astfel de substitute pot fi de exemplu banii care echivalează cu siguranţa, securitatea maternală. Diferenţa dintre o atitudine normală faţă de bani şi cea de posesie şi compulsivitate este faptul că ultima este întotdeauna dublată de teamă iraţională centrată pe pierdere. Un alt exemplu de substitut al siguranţei – hranei materne este talismanul de noroc. De fapt sunt obiecte imago purtătoare a proiecţiilor acestui complex, în virtutea unei gândiri magice caracteristice pentru primitivi, copii, zonele arhaice ale psihismului adult. Substitut pentru hrană pot fi şi oameni, precum un iubit / iubită sau soţ / soţie, copil sau nepot, un cerc social sau grup profesional ori ideologic. Diferenţa între compulsie şi normalitate este starea de dependenţă compulsivă de aceştia vs. sentimentul de a te simţi bine în compania lor. De aici reacţia de maximală anxietate la orice ameninţare a pierderii statutului respectiv. Putem recunoaşte aici situaţia unor oameni atât de identificaţi cu familia, atât de obişnuiţi să caute inconştient securitatea familiei, să se întoarcă inconştient în unitatea familiei pentru hrana instinctuală, încât, terorizaţi de spaima pierderii acestui surogat de mamă, vor brutaliza orice membru al familiei care ameninţă să-şi vadă de drumul propriu. Familii întregi sunt dominate de această nevoie de siguranţă, care emană anxietatea primară, ce se străvede prin întreg organismul familiei, ai cărei membrii îşi hrănesc unul altuia, inconştient, cerinţa primară nesatisfăcută asemeni unei perpetue valenţe libere.

Azi, în mare măsură datele existente sunt în acord că formarea unui simţ relativ sănătos al auto-evaluării, împreună cu o identitate suficient de stabilă a eului, depind mult de faptul dacă mama – sau altă persoană, care are grijă de copil – a fost capabilă să empatizeze cu copilul, să-i recunoască existenţa şi să-i aprecieze fiinţa. [14 (49-52 ﴿]

În plan concret, trebuinţele instinctuale nu se manifestă întotdeauna direct, nevoia de hrană aduce în plan secundar substitutele precum, de exemplu, banii care echivalează cu siguranţa şi securitatea maternă. Diferenţa dintre o atitudine normală faţă de bani şi cea de „posesie” şi compulsivitate este faptul că ultima este întotdeauna legată de teama iraţională legată de pierdere.

Aspectul de „Mamă bună”, cea care este originea, creatoarea şi susţinătoarea vieţii copilului. Relaţia cu acesta este definită prin condiţia cordonului ombilical, a legăturii,: dar copilul este legat de mamă nu numai prin dragoste şi dependenţă ci şi prin identificare. Copilul este în esenţă doar produsul mamei şi profund, însă într-o mare măsură pozitiv, făcut „după imaginea ai”. [14 (49-52 ﴿]

Aspectul de identificare sau similaritate caracterizează acest aspect al Marii Mame şi se poate reflecta în situaţii precum: fiica se îmbracă cu hainele – sau asemănător modului de a se îmbrăca al mamei; împachetează lucrurile în geamantan exact la fel ca mama; se joacă „de-a mama” ca şi copil sau în relaţia de cuplu repune în joc comportamentul maternal (atitudini, valori, expectaţii); sau femeia adultă care îşi admiră mama şi valorează pozitiv acele aspecte din propriul comportament, care sunt „exact ca ale mamei”.

Pentru o fetiţă în creştere, situaţia care trăieşte în condiţia Mamei elementare, pozitive, este o experienţă plăcută şi de dorit pentru că înţelesul şi valoarea acestei experienţe dau sens profund întregii vieţi şi feminităţii personale; uneori pot lua şi proporţii mistice: o femeie care în cursul terapiei descoperă că sinele ei profund a supravieţuit abuzurilor din copilărie, şi-a constituit ideea că este iubită şi protejată de Marea Zeiţă. A ajuns să simtă că sinele ei profund este o oglindă pentru pecetea Zeiţei şi să considere astfel că trebuie să aibă curajul să o şi întrupeze Zeiţa. [14 (49-52 ﴿]

Există paciente, care nu au trăit şi nu trăiesc modul elementar pozitiv în relaţia cu propria mamă, sau au avut un acces mult prea limitat la astfel de experienţe. La astfel de femei de multe ori o relaţie ulterioară cu alte femei ca iubite, prietene, mentori, terapeuţi sau chiar imagini de femei din vise poate fi deosebit de curativă şi este capabilă să se conecteze la energia arhetipului.

Pentru o fetiţă, care a trăit aspectul elementar negativ, mesajul că „eşti ca şi mine”, este nociv şi înfricoşător. La nivel personal, cu mama sa şi alte femei, ea îl trăieşte ca pe un „lipici” periculos, sau ca pe o dez-individualizare faţă de care trebuie să se opună, să lupte, să o nege. La nivel arhetipal, astfel de trăiri iau proporţii terifiante, precum coşmarurile cu figuri feminine devoratoare sau temerile legate de moarte – ca şi cum Universul însuşi îi doreşte moartea sau anihilarea. În acest context, tot ce apare ca „maternal” este terifiant şi este legat de o disoluţie a sinelui.

Bipolaritatea caracterului elementar se exprimă în aspectul negativ: aspectul de fixaţie al acestei susţineri, refuzul separării şi posesivitate. A conţine devine a constrânge şi a încarcera. În extremă, aceasta înseamnă că ia înapoi ceea ce a născut, asimilând la sine sau devorând. [14 (49-52 ﴿]

În forma ei umană, această legătură maternală este trăită prin mamele, care nu pot permite – lăsa copilul să fie diferit (mai ales fiica), nu îi sprijină dorinţa de autonomie; de asemenea, mama, care psihologic este într-o condiţie de „amestec” cu fiica sa, şi priveşte personalitatea şi realizările copilului ei doar în termenii măsuri în care acestea o reflectă pe ea, sau au urmări pentru ea. [14 (49-52 ﴿]

Matrofobia, din perspectivă arhetipală este teama de a fi asimilată mamei, de a se dizolva în ea sau de a fi „exact ca şi ea”, de a nu se separa, de a nu deveni individ de sine stătător. Multe dintre temerile. pe care le trăiesc unele femei în jurul mamelor personale sau a altor femei, reflectă acest conţinut arhetipal: tema de a fi devorată, asimilată, fixată, depăşită ca şi forţă, împinsă într-un fel de legătură regresivă; când aceste temeri iau proporţii iraţionale, dincolo de controlul conştient al femeii respective, este vorba de activarea acestui aspect elementar conservator, negativ al Marii Mame.

Mama devoratoare este trăită ca atare la nivel subiectiv personal ţine şi de conduita multor femei, care au o excesivă grijă faţă de fiii lor şi încearcă să-i reţină de la viaţă, respectiv „să-i protejeze de viaţă”. De fapt, totul se manifestă prin anxietatea mamei: „nu fă asta, e periculos!”, „să nu mergi să te joci cu băieţii. Poţi să cazi şi să te răneşti sau să te loveşti la cap!” Sau se poate manifesta în perioada când fiii încep să se întâlnească cu fete: „vreau foarte mult să te însori şi aş fi foarte fericită, dar nu cu asta; fata asta, pe care-ai adus-o acum nu, nu, nu este potrivită pentru tine!” Mama încearcă să-şi ţină băiatul în propria posesie. [14 (49-52 ﴿]

Relaţiile primare, timpurii se presupune că sunt sursa tulburării.

Rezultă în general din o lipsă de sprijin a impulsurilor existenţiale ale copilului (când trebuinţele naturale ale copilului – să fie empatetic, oglindite de mamă, sentimentele sale de omnipotenţă şi activităţile sale spontane „exhibiţioniste” – nu sunt decât insuficient / sau deloc împlinite, se simte respins de mamă). La Kohut, conceptul de self – object.

Deoarece, la aceste vârste, sinele copilului nu s-a demarcat pe sine de mamă, atitudinea ei de respingere se va engrama ea însăşi sub forma unui sentiment profund de auto-respingere. Datorită respingerii, majoritatea fanteziilor infantile de omnipotenţă şi perfecţiune – la Kohut, sinele grandios – vor fi reprimate şi separate la o vârstă timpurie. Nu vor fi capabile, în consecinţă, să se maturizeze, să fie integrate şi să furnizeze individului un simţ suficient de realist de auto-respect; în schimb, aceste fantezii vor fi condamnate să aibă o viaţă independentă în inconştient, fixate la un nivel arhaic. [14 (49-52 ﴿]

M. Fordham vorbeşte de procesul de-integrare a Sinelui, ca de o primă treaptă în transformările care au loc. Ajunge la concluzia că, dincolo de modelările mitologice ale lui  E. Neuman privind stadiul uroboric, al fuziunii cu mama, relaţia primară nu depinde doar de inter-relaţie, ci şi de ceea ce este individual în copil.

O mamă care să nu aibă niciodată timp; mai degrabă de mame supra-protectoare: evident mândre de unele calităţi ale copilului, încercau să le întărească pe acelea, dar, în acelaşi timp, încercau şi devalorizarea altor părţi ale psihicului copilului. Prezenţa lor era coercitivă, supra-puternică. Uneori cereau „ajutor”, „dragoste”, „grijă” de la copil. Acest lucru înseamnă că, de la o vârstă prea tânără copilul era obligat să poarte povara de a împărţi cu mama problemele ei maritale. [14 (49-52 ﴿]

O mamă foarte devotată în felul ei particular şi o figură paternală care rămâne în fundal şi lasă creşterea aproape în totalitate în seama soţiei; în plus figura parentală prezintă o incapacitate de a stabili o relaţie cu copilul. În unele cazuri, tatăl este descris ca inpredictibil: un tiran domestic cu temperament rapid, iar mama şi copilul se sprijină unul pe altul, protejându-se de el; în unele cazuri tatăl are o poziţie socială înaltă şi este în acelaşi timp idealizat şi temut de copil.

Un bărbat, care nu s-a eliberat de mamă, nu va putea unifica într-un întreg coerent cele două aspecte. Pentru el, o relaţie normală cu o femeie poate exista doar atâta vreme cât este o aventură, sau relaţia îi satisface – corespunzând – dorinţele şi fanteziile. Vor începe problemele odată cu căsătoria când trebuie să trăiască împreună zilnic: atunci apare în prim plan faptul că nu poate dezvolta o relaţie interumană

Cauzele ruperii unui complex matern în inconştientul unui bărbat, respectiv care sunt cauzele posibile are unui complex matern atât de negativ. [14 (49-52 ﴿]

Un complex matern puternic se dezvoltă când mama a fost părintele de departe cel mai impresionant. De fapt, este posibil că în realitate, să nu fie cu adevărat personalitatea cea mai impresionantă dar, dacă băiatul a fost mai impresionat de mamă decât de tată, sau a fost mult mai legat de mamă decât de tată, există mereu acest complex matern puternic. Iar acest complex va precipita şi felul în care va reacţiona la sexul opus.

Deficienţele de maturizare, mai mult sau mai puţin severe de acest tip, se datorează adesea faptului că mama suferă şi ea de tulburare narcisistă; din această cauză va fi capabilă doar să perceapă şi accepte copilul ca parte a propriului ei sine şi se va simţi personal rănită de orice încercare a copilului de a rezista la ideile şi cerinţele ei. În consecinţă, copilul va recepţiona „indirect un mesaj: este indezirabilă auto-exprimarea spontană şi faptul că unele trebuinţe sunt „ruşinoase” sau / şi „rele”.

Jurg Wille, 1975, consideră că copilul este automat prins într-un paradox: sunt eu însumi dacă împlinesc expectaţiile mamei despre mine; dacă sunt aşa cum sunt atunci nu sunt eu însumi”.

Acest tip de proces este o sursă a condiţiei de confuzie a identităţii; copilul va pierde curând legătura cu trebuinţele sale profunde, sau le va lăsa doar pe acelea care nu interferă cu acest singur rol încredinţat lui, de a întruchipa pretinsa „comoară” a mamei sau a tatălui.

În termeni jungieni, vorbim de un complex matern negativ şi ne putem întreba în ce măsură acesta nu este de fapt echivalent cu condiţia de tulburare narcisică. [14 (49-52 ﴿]

Aspectul opus, negativ, promovează creşterea şi transformarea şi independenţa, dar le aduce prin mijloace negative: respingere, deprivare, atac, abandon. Experienţe care pot provoca şi stimula spre o nouă dezvoltare alături de rana şi distrugerea pe care o provoacă

Acest aspect negativ ne indică şi faptul că şi trăirile negative por conduce spre creşteri pozitive; o boală poate constrânge corpul spre a produce defensele necesare şi vitale, uneori ajungându-se la imunitatea în faţa altor atacuri: Zeiţa apare deseori „infectând” copilul cu încercări şi tribulaţii pentru a-l inocula împotriva răului, a propriului ei Rău, pentru a-l sili să crească dincolo de dependenţa pasivă de „partea ei Bună” şi să i se împotrivească.

Astfel, ea provoacă şi întăreşte eul uman. Acest amestec de pozitiv şi negativ este o concepţie nouă a Divinului faţă de imaginea tradiţională Zeului în întregime Bun.

Al doilea caracter al Marii Mame este aspectul transformativ – schimbă tot ceea ce atinge şi tot ceea ce este atins de ea se schimbă; promovează dezvoltarea, subliniază independenţa şi stimulează transformarea în copilul ei şi în universul pe care îl guvernează. Procesul şi schimbarea sunt tema dominantă şi subminează centrarea pe legătură şi asemănare al caracterului complementar, cel elementar, al stabilităţii şi conservatorismului acestuia; dispoziţia ei este, în esenţă, o perpetuă devenire. [14 (49-52 ﴿]

Forma pozitivă a acestui caracter transformativ promovează creşterea prin ghidarea către autonomie personală sau prin provocări şi stimulare. Este cea care inspiră, conducând spre schimbări pozitive de conştiinţă şi spre binele fizic.

În sens uman, întâlnim mama transformativă în mama care promovează o independenţă precoce a copilului ei, dar nu poate îngădui o legătură de dependenţă; mamele beţive, nebune sau abuzive care nu pot sau nu vor să răspundă nevoilor copilului lor şi, mai puţin dur, în acele mame care au pierderi momentane ale îngrijirii fiind preocupate cu propria viaţă, altfel spus, sunt „temporar absente”. Astfel de experienţe îl împing pe copil spre sine însuşi, îl forţează să-şi dezvolte propriile resurse interioare sau curajul de a se mişca dincolo de experienţele maternale şi să caute ajutor şi hrană în altă parte. [14 (49-52 ﴿]

Mama supra-protectoare. Mama este cea care protejează, care oferă încredere şi dragoste necondiţionată, care nu uită să-i dea copilului ei sentimentul de bine. Dar uneori cand mama devine prea sufocantă cu grija continuă, această protecţie se poate transforma în supra-protecţie şi cel mic nu mai are nici o şansă să-şi încerce propriile forţe în explorarea şi descoperirea pe cont propriu a lumii. [18 (303 ﴿]

Invers, dacă singurul lucru, pe care îl află, este că fără tine nu pot face nimic, treptat i se formează sentimentul că de unul singur nu e bun de nimic, nu poate nimic!

Mama perfecţionistă. Mama îşi doreşte ca puiul cel mic să fie bine educat şi să reuşească cât mai bine în viaţă. Problema este că vrea cu orice preţ să obţină un copil perfect, un copil aşa cum îl vrea ea să fie: şi ascultător şi curajos, cel mai bun la matematică, la lupte şi la muzică, care să îi uimească pe toti prietenii ei cu precocitatea, care să ştie de mic căteva limbi străine, care să înveţe de mic poezii şi să fie capabil să facă faţă unei discuţii cu prietenul de familie, regizorul de film, care să îi remarce capacităţile şi să-l distribuie. În orice caz, el, cel mic va deveni repede de tot mândria familiei, un model de comportament disciplinar, ascultător şi bine educat, plin de cunoştinţe şi deci de şanse să reuşească oriunde în viaţă! ,[18 (303 ﴿]

Mama prea pasivă, care nu impune limite. Mama oferă dragoste şi înţelegere pruncului, dar îi şi construieşte o relaţie de siguranţă cu lumea, oferindu-i mereu limite. De obicei, limitele ţin de disciplinare: copilul află că evenimentele zilnice sunt previzibile. [18 (304 ﴿]

Bibliografie

  1. Jung C. G., Opere complete 14/1, Mysterium Coniunctionis,

p (16,34,35,37,52,75,140,233), trad. Dana Verescu Ed. Trei, 2005, Bucureşti

  1. Jung C. G., Opere complete 14/2, Mysterium Coniunctionis, p (79), trad. Daniela Ştefănescu  , Ed. Trei, 2006,Bucureşti
  2. Jung C. G., Opere complete 17, Dezvoltarea personalităţii,

p (209,210,211,212,213,214,215,218,220), trad.Viorica Nicşcov,Ed.Trei, 2006 , Bucureşti

  1. Jung C. G., Opere complete 2 ,Psihologia fenomenelor oculte, p (105,106) Ed. Trei ,trad.Dana Verescu, 2004, Bucureşti
  2. Jung C. G., Opere complete 3, Psihogeneza bolilor spiritului,

p (49,60,206,207,221,224,225,), trad.Dana Verescu, Ed. Trei, 2005, Bucureşti

  1. Jung C. G., Opere complete 4, Freud şi psihanaliza, p (366,367,370,379,380,385), Ed. Trei, trad. Daniela Ştefănescu,2008, Bucureşti
  2. Jung C. G., Opere complete 7, Două scrieri despre psihologia analitică, p (352) , trad.Viorica Nicşcov, Ed. Trei, 2007, Bucureşti
  3. Jung C. G., Opere complete14/3, Mysterium Coniunctionis, p (163) Ed. Trei ,trad.Dana Verescu, 2006, Bucureşti
  4. Minulescu Mihaela, Chestionare adresate tipologiei personalităţii, în Sinteze anul II, Ed. Fundaţiei România de Mâine, 2004, Bucureşti,
  5. Minulescu Mihaela, Curs 1. Structura şi dinamica psihică; Fundamente de psihologie analitică, p (4-6)
  6. Minulescu Mihaela, Curs 2. Cercetării timpurii. Complexele: Normalitate şi patologie: Fundamente de psihologie analitică , p (2)
  7. Minulescu Mihaela, Curs 3. Conştiiţa şi dinamica libidoului: Structura şi dinamica psihică: Fundamente de psihologie analitică,  p (10-15)
  8. Minulescu Mihaela, Curs 4. Rolul tipurilor psihologice în condiţia nevrotică: Psihopatologia din perspective tipurilor. p (2-7)
  9. Minulescu Mihaela, Curs 5. Rolul tatălui în dezvoltarea individuală. Problema miturilor: arhetip, complex, funcţionarea eului.
  10. Minulescu Mihaela, Curs I X. Evaluarea tipologică a personalităţii. Inventarul tipologic de personalitate Myers –Briggs, Metode şi tehnici avansate în psihodiagnoză.
  11. Minulescu Mihaela, Indicatorul de tipologie Myers –Briggs privind stilurile apreciative.MBTI; formele G&F, Chestionarele de personalitate în evaluarea psihologică, Ed.Garell Publishing House, 1996, Bucureşti,
  12. Minulescu Mihaela, Inventarul de personalitate Myers –Briggs, Psihodiagnoza                            Modernă,Chestionare de personalitate, Ed Fundaţiei România de Mâine 2004, Bucureşti,
  13. 18. Minulescu Mihaela, Psihologia copilului mic: ghid pentru copii cu mămici mici,p 303,304 Ed. Psyche, 2007, Bucureşti
  14. Minulescu Mihaela, Tipologia jungiană în analiză, în Introducere în analiza jungiană, Ed. Trei, 2001, Bucureşti.
  15. Myers –Briggs I., McCaulley M.H., 1985, Manual: a guide to the developement and use of the MBTI, C.P.P., Pală Alto
  16. Patricia Hedges, Personalitate şi temperament.Ghidul tipurilor psihologice, Ed. Humanitas ,2002,, Iaşi
  17. Singer, June şi Loomis, MaryThe Singer-Loomis Inventory of Personality – Manual, Consulting Psychologists Press, Inc., California

Comentarii»

No comments yet — be the first.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: