jump to navigation

Relaţia mamă- tată

Relaţia mamă- tată

Starea psihologică de îndrăgostire poate fi desemnată ca o posedare a complexului. În afara acestei forme speciale a complexului sexual, pe care din motive didactice am ales-o drept paradigma posedării complexului (este forma cea mai frecventă şi mai cunoscută!), există fireşte încă multe alte feluri de complexe sexuale, care pot acţiona la fel de puternic. La persoanele feminine sunt frecvente complexele iubirii neîmpărtăşite sau lipsite de speranţă.

Aici gasim de multe ori o foarte puternică sensibilitate a complexului. Cele mai mici aluzii din partea celuilalt sex sunt asimilate şi elaborate în sensul complexului, cu o orbire completă, chiar şi pentru cele mai importante contraargumente. O exprimare neimportantă a celui vizat este transformată într-o dovadă subiectivă copleşitoare. Interesele întâmplătoare ale bărbatului dorit devin punctul de plecare al unor interese asemănătoare la cea care iubeşte- o acţiune simptomatică, ce dispare rapid de cele mai multe ori după ce a vut loc căsătoria sau când se schimbă obiectul divinizării. Sensibilitatea complexului se exprimă şi printr-o sensibilitate neobişnuită pentru stimuli sexuali, care se exprimă mai ales în forma pudibonderiei. Cei posedaţi de complex ocolesc, la o vârstă tânără, tot ceea ce ar putea aminti de asexualitate-cunoscuta “nevinovăţiei” a fiicei mari. Ei ştiu de fapt cum este totul şi ce semnifică; însă tot comportamentul lor se prezintă ca şi cum niciodată nu ar fi eistat vreo idee despre lucrurile sexuale. [5 (49-60,205-226 ﴿]

Foarte frecvent opoziţa masculin – feminin este personificată drept rege şi regină, ca servus (sclav) sau vir rubeus (bărbat roşu) şi mulier candida (femeia albă), fiu de rege şi fiică de rege. [1 (16-234 ﴿]

Despre acesta el subliniază că a insistat în special asupra incestului mamă – fiu. Maier construieşte chiar un arbore genealogic pentru provenienţa lui şapte. În vârful arborelui apare lapis-ul. Tatăl său este Gabritius, care provine la rândul său din Osiris şi Isis. După moartea lui Osiris, Isis se căsătoreşte cu fiul ei Gabritius şi este identificată cu Beia – “vidua nubit filio suo”. Văduva apare aici, prin urmare, drept figura clasică a lui Isis îndoliată. Însă această căsătorie, care a început cu o expresie de mare veselie a avut drept urmare amărăciunea doliului. [1 (16-234 ﴿]

Toate afirmaţiile prezentate aici trec drept valabile şi pentru prima materia în aspectul ei feminin: ea este luna, mama tuturor lucrurilor, vasul, constă din toate contrariile, are mille nomina este vetula şi meretrix, ca Mater Alchimia ea este înţelepciunea şi o propovăduieşte, ea conţine acel elixir vitae in potenţia şi este mamă a lui salvator şi a lui filius macrocosm, ea este pământul şi şarpele ascuns în el, negrul şi roua sau apa minunată care îmbină tot ce este separat. Apa se numeşte de aceea mamă.

Momentul acestei eclipse şi nunţi mistice este moartea pe cruce. Evul Mediu a înţeles, prin urmare, crucea şi ca “mamă”. Se spune că crucea este un copac fals, care a distrus fructul Mariei cu o băutură mortală. Maria se plânge: “Cruce, tu esti mama vitregă rea a fiului meu” Sancta Crux răspunde: “Femeie, ţie îţi datorez onoarea mea; fructul tău splendid, pe care-l port acum, străluceşte în sângele rosu”. [1 (16-234 ﴿]

Căci tatăl este soarele şi mama este luna. Schema alchimică cuprinde aparent doar lumea substanţială, dar, datorită caracterului său cuaternar, se aproprie de o reprezentare a totalităţii, aşa cum întâlnim în simbolul crucii ridicate între cer şi pământ. Crucea este simbolul creştin al totalităţii, dar, ca instrument de martiriu exprimă pe de o parte suferinţa pe pământ a Dumnezeului devenit om şi ca şi cuaternitate, universal ce cuprinde şi lumea substanţială. Dacă aplicăm în această schemă de cruce cele patru figuri ale dramei divine din lume – şi anume pe tată ca auctor rerum, pe fiu şi adversarul acestuia. (pentru combaterea căruia a devenit om) diavolul şi pe Sfântul Duh – atunci reiese următoarea cuaternitate: Pater Auctor – Spiritus Santus, Filius Salvator – diabolus anticristus. [1 (16-234 ﴿]

O atitudine biologică sau chiar vulgară faţă de feminitate dă naştere unei valorizări exagerate a feminităţii în inconştient, unde ea preia deseori forma Sophiei (Sapientia) sau a mamei lui Dumnezeu. Însă foarte frecvent ea cade pradă denaturărilor tuturor invenţiilor posibile ale misoginiei, prin care conştiinţa masculină se apără de orice influenţă feminină, dar prin care cade astfel pradă unor toane imprevizibile şi unor resentimente iraţionale

Afirmaţiile masculine asupra psihologiei feminine suferă în mod principial de faptul că este prezentă în mod constant cea mai puternică proiecţie a feminităţii inconştiente, tocmai acolo unde ar fi foarte necesară o judecată critică, adică acolo unde un bărbat este implicat emoţional. Luna, aşa cum o descrie metaforic alchimia, este mai întâi o imagine în oglindă a feminităţii inconştiente a bărbatului; însă ea este şi principiu al psihicului feminin, aşa cum soarele este principiul al celui masculine. Această caracterizare se observă în special în concepţia astrologică de soare şi lună, făcând abstracţie complet de premisele mitologice prezente mereu. [1 (16-234 ﴿]

Căsnicia este ca relaţie psihologică o structură complicată. Ea este alcătuită dintr-o serie întreagă de date subiective şi obiective, care parţial sunt de natură foarte eterogenă. În copil, conştiinţa apare din adâncurile vieţii sufleteşti inconştiente, mai întâi sub forma unor insule separate, care abia treptat se unesc alcătuind un “continent”, o conştiinţă continuă. Procesul de dezvoltare spirituală, care avansează, semnifică o lărgire a conştiinţei. O dată cu apariţia unei conştiinţe continue este dată şi posibilitatea unei relaţii psihologice. Atât cât o putem înţelege, conştiinţa este întotdeauna conştiinţa Eului. Iar ca să fiu conştient de mine însumi trebuie să mă pot diferenţia de ceilalţi. Doar acolo unde există această diferenţiere poate să se producă o relaţie. [3 (209-220 ﴿]

Cu cât volumul nonconştienţei este mai mare, cu atât mai puţin e vorba de o alegere liberă la căsătorie, ceea ce în mod subiectiv se manifestă prin compulsia de destin, limpede perceptibilă în îndrăgostire.

Motivaţiile încă inconştiente sunt de natură personală şi generală. Mai întâi sunt motive care provin din influenţa părintească. În această privinţă pentru tânăr este determinant raportul cu mama, iar pentru fată acela cu tatăl. În primul rând gradul de ataşament faţă de părinţi este acela care influenţează, favorizează sau îngreunează inconştient alegerea partenerului. O dragoste conştientă de tată şi de mamă favorizează alegerea unui partener asemănător tatălui, respectiv mamei. În schimb, un ataşament inconştient (care nu trebuie neapărat să se exteriorizeze conştient ca iubire) îngreunează o astfel de alegere şi impune modificări caracteristice. [3 (209-220 ﴿]

De regulă, viaţa împiedicată din motive artificiale, pe care părinţii au trăit-o este moştenită de copii într-o formă inversată, adică aceştia sunt constrânşi inconştient spre o direcţie de viaţă care să compenseze neîmplinirea din viaţa părinţilor. De aici faptul că părinţi supramorali au copii aşa-zişi imorali, că un tată iresponsabil şi chefliu are un fiu atins de o vanitate bolnăvicioasă etc. Cele mai rele urmări le are nonconştienţa artificială a părinţilor.

De pildă, o mamă care se comportă artificial inconştient, pentru a nu tulbura aparenţa unei căsnicii bune, îşi leagă inconştient fiul de ea, întru câtva ca o compensaţie pentru bărbatul ei. Fiul ei astfel împins, dacă nu întotdeauna direct în homosexualitate, atunci în a-şi modifica alegerea într-un fel necorespunzător lui. El se va căsători, de pildă, cu o fată evident inferioară mamei sale, în aşa fel încât ea să nu poată concura cu aceasta, sau va deveni dependent de o femeie tiranică şi arogantă, care îl va smulge întru câtva de lângă mamă. Alegerea partenerului poate, în conditiile unui instinct neatrofiat, să rămână liberă de aceste influenţe, dar mai devreme sau mai târziu ele se vor face simţite ca obstacole. [3 (209-220 ﴿]

Dacă raţiunea sau viclenia sau aşa-numita dragoste plină de solicitudine a părinţilor nu aranjează căsătoria copiilor şi dacă instinctul primitiv al copiilor este atrofiat, fie din pricina educaţiei greşite, fie din pricina influenţei complexelor acumulate şi neglijate ale părinţilor, alegerea partenerului se va face în mod normal potrivit cu motivaţiile instinctive, inconştiente. Nonconştienţa determină nediferenţierea, identitatea inconştientă.

Mamele sunt depăşite de copiii lor, bărbaţii de creaţiile lor, iar ceea ce a fost adus la viaţă, eventual cu eforturi extreme, nu mai poate fi oprit în loc. Ceea ce a fost la început pasiune s-a transformat în datorie, iar finalmente într-o povară insuportabilă, un vampir, care a supt viaţa creatorului său. Mijlocul vieţii este momentul de maximă dezvoltare, în care omul, cu întreaga sa forţă şi voinţă, se mai află încă în miezul operei sale. Dar tot în această clipă se lasă şi seara, începe cea de-a doua jumătate a vieţii. Pasiunea îşi schimbă faţa şi-şi ia numele de datorie, voinţa devine inexorabil necesitate, iar cotiturile drumului, care înainte erau surprize şi descoperiri, devin obişnuinţă. În loc se dezvoltă înclinaţii conservatoare, dacă e cum trebuie. Omul priveşte adesea fără să vrea în urmă şi începe să-şi dea socoteală depre felul în care i s-a desfăşurat viaţa până atunci. [3 (209-220 ﴿]

De obicei unul din cei doi se va descurca mai repede în căsnicie decât celălat. Unul din ei, bazat pe o relaţie pozitivă cu părinţii, va avea puţine dificultăţi în a se adapta partenerului său, sau nu va avea deloc; în schimb celălalt va fi împiedicat de un ataşament înconştient, mai profound faţă de părinţi. El va ajunga mai târziu la o adaptare deplină şi deoarece aceasta a fost dobândită mai greu, va dura poate mai mult.

Avem a face cu un fenomen aproape regulat: o femeie care e conţinut spiritualmente cu totul în bărbatul ei, un bărbat care e conţinut afectiv cu totul de nevasta lui. Am putea denumi aceasta, problema ce-lui-care-e-conţinut şi a conţinătorului. Cel conţinut este în esenţă totalmente în interiorul căsniciei. Partea neplăcută a acestei stări altminteri “ideale” este dependenţa neliniştitoare de o personalitate întru câtva de necuprins, de aceea nu întru totul o credibilă şi vrednică de încredere. Conţinătorul, care potrivit dispoziţiei sale disociate, ar avea o nevoie specială să se unească cu sine însuşi, printr-o dragoste nedivizată pentru celălalt, este în această dificilă aspiraţie depăşit de personalitatea mai simplă. [3 (209-220 ﴿]

Atât anima cât şi animus-ul sunt caracterizaţi de o neobişnuită multilateralitate. În căsnicie întotdeauna acel conţinut este cel care proiectează această imagine asupra conţinătorului, în vreme ce acesta din urmă reuşeşte doar parţial să proiecteze această imagine asupra partenerului său. Cu cât primul este mai univoc şi mai simplu, cu atât proiecţia izbuteşte mai puţin. Există acum tipuri feminine care par astfel făcute de natură, încât să găzduiască proiecţiile animei. S-ar putea aproape vorbi de un anumit tip. Indispensabil este aşa-zisul character de “sfinx”, ambiguitatea sau plurivocitatea, nu o determinare vagă în care nu se poate pune nimic, ci una promiţătoare, având tăcerea vorbitoare a unei Mona Lisa – bătrână şi tânără, mamă şi fiică, de o castitate îndoielnică, copilăroasă şi de o inteligenţă naivă care dezarmează bărbaţii. Nu orice bărbat cu spirit adevărat poate fi animus, căci el trebuie să aibă mai puţin idei bune, cât mai mult vorbe bune, vorbe pline de sens care pot sugera multe lucruri nerostite. Atât pentru bărbat cât şi pentru femeie, în măsura în care sunt conţinători, realizarea acestei imagini semnifică o trăire grea de consecinţe, căci aici există posibilitatea de a găsi un răspuns la propria complicaţie printr-o multiplicitate corespunzătoare de forme.

[3 (209-220 ﴿]

Din punct de vedere practic, luminozitatea arhetipurilor nu înseamnă nimic altveva decât că cele din urmă nu reprezintă numai formele şi sensul instinctelor noastre, ci dezvoltă în acelaşi timp un fel de “inteligenţă proprie asemănătoare conştiinţiinţei”şi, care nu coincide cu cea a conştiinţei Eului; în cosecinţă, un arhetip constelat în inconştientul unui individ mijloceşte intuiţii, reprezentări, cunoaşteri, inspiraţii, premoniţii ale unor lucruri pe care de fapt nu ar putea să le cunoască. [ 8 (163 ﴿]

Aproape că nu se poate vorbi de relaţia psihologică în căsnicie fără a aminti, măcar aluziv, de natura trecerilor critice, altminteri existând riscul unor neînţelegeri. După cum se ştie, din punct de vedere psihologic nu înţegem decât acele lucruri pe care le-am experimentat noi înşine. Acest fapt nu împiedică pe nimeni să fie convins că judecata sa e singura adevărată şi competentă. [3 (209-220 ﴿]

Anima este un imago inconştient al subiectului, analog persoanei; şi cum aceasta este de fapt un rezumat al felului în care apărem în faţa lumii şi al felului în care lumea ne vede, anima este imaginea subiectului aşa cum el se comportă faţă de conţinuturile inconştientului colectiv sau este o expresie a materialelor inconştiente colective, care sunt constelate inconştient prin subiect. S-ar putea spune că: anima reflectă felul în care subiectul este văzut de inconştientul colectiv. Dacă Eul are punctul de vedere al animei, adaptarea la realitate este grav compromisă prin faptul că subiectul posedă o adaptare deplină la inconştientul colectiv, dar nu şi o adaptare la realitate. Subiectul este în acest caz şi nezindividualizat. [7 (352 ﴿]

Mama este (ca soluţie-mamă) conţinut şi totodată vas, care este considerat adesea identic cu conţinutul; astfel, vasul e echivalent, de exemplu, cu aqua permanens. Realizarea rotundului şi a perfectului înseamnă că fiul ieşit din mamă îşi atinge acum completitudinea, adică regal îşi atinge tinereţea (veşnică) şi corpul său a devenit de nesdescompus. Cum pătratul reprezintă cuatternio celor patru elemente ostile între ele, prin formarea cercului se sugereză unirea lor în Unul. Unul celor patru este quinta essential. [2 (79 ﴿]

Dacă povara forţei copleşitoare a unui complex psihic este purtată şi de geniu: poate, el o face cu plăcere, dacă nu poate, atunci o face cu durere: el trebuie să desfăşoare ”activităţile simptomatice”, pe care le traduce cu sine talentul; el scrie, pictează, compune ceea ce suferă. [4 (106 ﴿]

Poate că cea mai mare parte a istericilor, în sensul propriu, tocmai pentru că o masă de memorie înalt dotată afectiv şi care, de aceea ajunge în profunzimile inconşientului nu se mai poate domina şi tiranizează conştiinţa şi voinţa bolnavului. Ba este la femei o speranţă înşelată în iubire, ba o căsătorie nefericită. La bărbaţi este o poziţie socială greşită sau merite nerecunoscute. [ 4 (105 ﴿]

Mitologic, conştiinţa de tip matriarhal este legată de ciclurile naturale, dă prioritate armoniei cu Marele Cerc vs. voinţei umane sau transcendenţei spirituale.

Tendinţa de a idealiza conştiinţa matriarhală se opune în prezent unitendinţei raţional logice a unei societăţi, care îşi conştientizează tot mai acut limitele solare. Din păcate, trecerea include nu o integrare a celor două dimensiuni într-un întreg complementar, ci virajul spre unitendinţa opusă, deci implicit spre starea de tensiune a opuselor. O conştiinţă pur matriarhală pierde din vedere individul – nu valoarea individului are importanţă într-o astfel de viziune ci organismul, deci familia, tribul, comunitatea de apartenenţă. Mai mult, în situaţia când acestea din urmă sunt ameninţate, sacrificat va fi individul. Nu guvernează într-o astfel de decizie nici etica, nici principiile abstracte, guvernează doar prezervarea speciei şi trebuinţa instinctuală. . [14 (49-52 ﴿]

O astfel de conştiinţă a maternităţii se poate regăsi şi în dinamica relaţiei feminin – masculin, prin manifestarea acestui tip de conţinuturi la nivelul complexului maternal. Mulţi bărbaţi se plâng că este dificil să discuţi lucruri într-o viziune obiectivă cu o femeie pentru că acestea nu sunt cooperante, nu raţionează logic în faţa unor sentimente personale. În aceeaşi măsură, multe femei se plâng de faptul că bărbaţii le consideră, – respectiv, proiectează asupra lor, calităţi de tip lunar precum manipularea, înşelătoria, lipsa de încredere, dispoziţia schimbătoare şi instabilitatea emoţională. . [14 (43 ﴿]

Comentarii»

No comments yet — be the first.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: