jump to navigation

Simboluri ale culorii la Jung

Simboluri ale culorii la Jung

 

C. G Jung, in ,,Opere complete,,-Mysterium Coniunctionis, 14/Vol 2 [5] ne spune ca nici inteleptul nu ar putea concilia contrariile, daca nu i-ar veni in ajutor o ,,anumita substanta celesta, care zace ascunsa in corpul omenesc,, , si anume balsamum, quinta esentia, vinum philosophicum, o ,,calitate si o forta celesta,, ,,adevarul,, ca atare.

El este panaceul universal.

Esenta extrasa este adusa efectiv la ,,cea mai mare simplitate a ei,, printr-o miscare circulara continua, cand ceea ce este pur se separa de ceea ce este impur. Atunci ,,cea dintai se va vedea translucid, stralucind si de cea mai pura culoare a aerului ,,deci albastra,, plutind deasupra.

Tot C. G. Jung precizeaza cum  crinul rosu reprezinta barbatescul, asa cum cel alb reprezinta femeiescul in conjunctie, prin urmare perechea divina care se leaga in hieros gamos.

El este deci un adevarat ,,gamonymus,, in sensul lui Paracelsus.

La urma urmei, din amestec nu trebuie sa lipseasca ceea ce tine de  fapt unite trupul si sufletul, si anume sangele omenesc, considerat sediul sufletului.

Prin ,,imaginatia activa,, suntem adusi in situatia de a descoperi arhetipul, dar in niciun caz printr-o confruntare pe planul instinctelor, care nu ar duce decat la o inconstienta incapabila de cunoastere sau, mai rau, la un surogat intelectual al instinctelor. 

Exprimat prin comparatia cu spectrul vizibil, acest lucru ar insemna ca imaginea instinctuala nu e descoperita la capatul rosu, ci la cel violet al scalei culorilor.

Dinamica instinctuala se afla oarecum in infrarosu, iar imaginea instinctuala in partea ultravioleta a spectrului.

Sa ne gandim aici la binecunoscuta simbolica a culorilor: rosul, se potriveste destul de bine instinctelor. Spiritului, insa, dupa cate ne-am astepta, i s-ar potrivi mai bine albastrul decat violetul.

Violetul este asa-numita culoare ,,mistica,, , cea care reda, asadar, in mod satisfacator, aspectul vadit ,,mistic,,, respectiv paradoxal al arhetipului.

Violetul e compus din albastru si rosu, desi in spectru e o culoare in sine. Iata asadar ca nu facem o simpla reflectie edificatoare atunci cand simtim nevoia sa subliniem ca arhetipul e mai exact caracterizat de violet, caci el nu este numai o imagine in sine, ci totodata si o dinamica, ce se releva in numinozitatea, in puterea de fascinatie a imaginii arhetipale.

Realizarea si asimilarea instinctului nu are loc niciodata la capatul rosu, adica prin scufundare in sfera instinctelor, ci numai prin asimilarea imaginii care semnifica si evoca totodata si instinctul, dar in cu totul alta forma decat cea sub care il intalnim la nivel biologic.

De asemenea C.G. Jung ne precizeaza  ca din pricina faptului ca arhetipul este un principiu al formei pentru forta instinctuala, el contine in albastrul sau un rosu, adica apare violet iar apoi, am putea interpreta comparatia si ca o apokatastasis a instinctului la nivelul frecventelor superioare, dupa cum instinctul ar putea fi dedus dintr-un arhetip latent care se manifesta in zona lungimilor de unda mari.

Jung e constient de faptul ca nu poate fi vorba despre o analogie insa face precizarea ca s-a simtit tentat sa supuna atentiei imaginea culorii violete ca pe un mod sugestiv de a ilustra inrudirea interna a arhetipului cu insusi opusul sau.

Fantezia alchimistilor a incercat sa exprime aceasta taina greu inteligibila a naturii printr-un simbol, mai putin sugestiv, si anume prin uroborus, sarpele care isi musca coada.

Jung, C.G. , ,,Opere complete,, 2-Psihologia fenomenelor oculte [6] spune ca Guinon si Sophie Woltke au facut urmatoarele experimente cu isterici: unei paciente aflata in criza de isterie i s-a tinut in fata ochilor un pahar albastru: ea a vazut pe el in mod regulat imaginea mamei ei pe un cer albastru.

Un pahar rosu ii arata o rana sangeranda, un pahar galben o vanzatoare de portocale sau o femeie cu rochie galbena.

C.G. Jung in  ,,Opere complete,, 3- Psihogeneza bolilor spiritului [7] ne informeaza cum Mecanismul de contrast este un pandant al sugestibilitatii.

Sugestibilitatea este capacitatea de preluare si realizare a reprezentarilor emotionale puternice, iar mecanismul de contrast face inversul; Bleurer il numeste de aceea foarte potrivit sugestibilitate negativa. Importanta sugestibilitatii negative pentru evenimentul psihic cotidian ne face sa intelegem de ce asociatiile de contrast sunt extraordinar de frecvente peste tot: ele sunt cele mai la indemana.

Si in vorbire, vedem ceva asemanator: cuvintele care exprima contraste obisnuite sunt asociate foarte ferm si se numara printre legaturile de vorbire slefuite (alb-negru etc.)

Tot C.G.Jung afirma ca alte idei fertile le datoram cercetarilor lui Sommer privind asociatiile catatonicilor.

In anumite cazuri de catatonie asociatiile decurg cu un caracter normal, pentru ca brusc sa fie intrerupte de o legatura de reprezentare ciudata, aparent complet fara sens, asa cum se arata in exemplul urmator:

Intuneric: verde

Alb: maro

Negru: buna ziua Wilhem

Rosu: maro

C.G. Jung  in ,,Opere complete,,-Mysterium Coniunctionis [8] are o referinta care ne spune ca in Cabala cazul este invers: rosul desemneaza femininul, albul (partea stanga) masculinul.

De asemenea C.G.Jung se exprima  intr-un pasaj despre acea culoare albastra sau azurie atat de dorita, care, prin eficienta vindecatoare a stralucirii sale nu intuneca si nu ascunde privirea celui care priveste, asa cum se intampla in cazul stralucirii soarelui exterior. Mai degraba ea o ascute si o intareste si nu omoara omul cu privirea sa, ca basiliscul, ci mai degraba, prin sangele pe care l-a varsat, ii cheama inapoi pe cei morti si le reda iar impecabilitatea anterioara a vietii, ca si pelicanul.

Intr-o alta fraza ne spune astfel: ,,Candor et rubor,, (albul si rosul) lui Mercurius se refera la Canticum5, 10 : ,,Dilectus meus candidus et rubicundus,, (Iubitul meu este alb si rumen).

Ne atentioneaza apoi ca acesta este sulful rosu, care lumineaza in intuneric, si hiacintul rosu si otrava de foc, mortala, leul victorios, raufacator si sabia care taie si ,,Tyriaca,, , ce vindeca bolile. Tyriaca este identica cu Theriaca, care nu este nimic altceva decat substanta arcana.

Altadata ne spune ca el avea o invatatura dualista care, dupa cate se pare se ocupa de perechile de contrarii, asa cum scrie Epifan, si anume ,,alb si negru, galben si verde, umed si uscat, cer si pamant, noapte si zi, suflet si corp, bine si rau, drept si nedrept,,.

Aflam astfel ca la sfarsitul tratamentelor chimice piatra transpira un fluid rosu inchis , ca sangele, din materia sa si din vasul sau, picurand, din care ei au derivat profetia ca la sfarsitul zilelor pe pamant va aparea un om foarte pur, prin care lumea va fi eliberata, si el va varsa picaturi de sange roz sau rosii, prin care lumea va fi mantuita de caderea ei in pacat.

Dintre paradoxuri se numara: ,,Eu sunt negrul albului si rosul albului si galbenul rosului,, .

Allegoriae sapientum vorbeste de doua figuri, dintre care ,,una este alba si nu are umbra, iar cealalta este rosie si nu are roseata,,.

Stejarul lumii al lui Pherekydes ne conduce direct la  arborele soarelui si al lunii din alchimie, la trandafirul rosu si la alb si la florile din patru culori ale copacului din tara apuseana.

Pandora a lui Reusner, din 1588, a prezentat copacul ca pe o fiinta feminina, care poarta o faclie, al carei cap incoronat poarta coroana copacului.

Pentru alb si rosu la: ,,Asa cum trandafirul este colorat printre spini in rosu si alb, tot asa in comunitatea lui Israel sunt mila si legea,,.

Spre deosebire de alchimie, rosul este atribuit partii feminine, iar albul partii masculine a sistemului Sefirot.

Acolo albul si negrul se impreuneaza in nunta regala, ,,ca unui mire mi-a pus mie cununa si ca pe o mireasa m-a impodobit cu podoaba.

Si forma sa neagra s-a transformat si a devenit ca marmura alba, iar soarele se afla la apogeu.

Soarele ca aur si corp ceresc contine atunci un sulf activ de culoare rosie, care este fierbinte si uscat.

Datorita acestui sulf rosu, soarele alchimic, ca si aurul corespunzator, este rosu.

Asa cum stia orice alchimist, aurul isi datoreaza roseata adaosului de Cu (cupru), adica de Kypris (Venus), care in alchimia greaca a reprezentat odinioara substanta transformarii.

Roseata, fierbintele si uscatul sunt caracteristicile clasice ale Typhon-ului egiptean, care, ca principiu rau, precum sulful alchimic, are o relatie stransa cu diavolul.

Natura psihica dubla a sulfului; exista sulf alb si rosu, cel alb fiind substanta activa a lunii, iar cel rosu a soarelui.

In cel rosu ,,forta,, specifica a sulfului se pare ca este mai mare.

Duplicitatea sa mai are insa si o alta semnificatie: el este pe de o parte prima materia, si in aceasta forma el este arzator si coroziv (adurens) si ,,ostil,, fata de materia pietrei; pe de alta parte, ,,curatat de toate impuritatile, el este materia pietrei,,.

Culoarea verde indica caracteristica spermatica, creatoare. Verdele este de aceea culoarea atribuita Sfantului Duh, ca principiu creator.

Divinitatea este verdele; in Cherubinischer Wandersmann al lui Angelius Silesius : ,,Divinitatea este seva mea: ce incalzeste si infloreste din mine, / Aceste este Duhul Sfant, prin care se intampla miscarea.,,

Culoarea verde, atribuita sulfului, coloritul sau in general, o are in comun cu Venus, asa cum arata versurile din Gemma gemmarum: ,,Despre Venere. Transparenta/ verde/ dragalas de stralucitoare/ / Sunt facuta toata din culori// Dar in mine se afla un spirit rosu/ / Nu stiu niciun nume al lui/ / Pe care l-am primit de la barbatul meu/ / De la certaretul Marte cel onorabil,, etc.-Spiritul rosu este tocmai suflul nostru – ,,omnium colorum pictor,,.

Prima opera spre alb se intampla in casa lunii, a doua opera trebuie incheiata in a doua casa a lui Mercur.

Prima opera spre rosu in a doua casa a lui Venus, ultima insa se incheie in zona tronului regal al lui Jupiter, de la care regele nostru atotputernic primeste coroana sa plina de cele mai pretioase rubine.

,,Piatra alba incepe, la apusul soarelui, sa lumineze deasupra apelor, ascunzandu-se pana l amiezul noptii, si dupa aceea se cufunda in adancimi.

Piatra rosie insa se misca invers, ea incepe sa urce deasupra apei la rasaritul soarelui, pana la amiaza, si dupa aceea coboara in adancime.

Jung, C.G.in  ,,Opere Complete -Tipuri psihologice [9] ne informeaza ca senzatia concreta a unei flori, de pilda, transmite nu doar perceptia florii insesi, ci si a tulpinei, a frunzelor, a habitatului etc.

Ea se amesteca imediat cu sentimentele de placere sau ne-placere, trezite de vederea florii sau cu perceptii olfactive simultan determinate, sau cu ganduri privind clasificarea ei botanica. 

Senzatia abstracta releva pe loc trasatura senzoriala, evidentiata a florii, cum ar ficuloarea rosie stralucitoare si face din ea unicul sau principalul continut al constiintei, izolat de toate amestecurile pomenite.

Senzatia abstracta este proprie in special artistului.

C.G.Jung ne zice ca la Zosimos se spune”,,vei gasi aurul colorat rosu ca focul, ca sangele.

Acesta este Kinnabaris a filosofilor si omul de cupru, care e devenit aur.

Deja la Plinius cinabrul se numeste sanguis draconis, sange de dragon, care ramane desemnarea folosita in cursul intregului Ev Mediu.

Din cauza rosetii el coincide deseori cu sulful filosofic.

O dificultate deosebita consta in faptul ca cristalele rosii ca vinul sunt socotite carbuni, carora le apartin toate pietrele colorate in rosu, ca rubinele, grenatele, ametistele etc. Ele lumineaza precum carbunii incinsi.

Neindoielnic, piatra intunecata inseamna aici negreala, adica inconstientul, in timp ce marea si cerul ca si jumatatea superioara a figurii umane indica domeniul constiintei.

Auriul exprima lumina solara, ba chiar divinitatea.

 

Rosul semnifica sangele si afectivitatea, si anume reactia fiziologica ce leaga spiritul si corpul, iar albastrul procesul spiritual.

Aceasta dualitate aminteste de dualitatea alchimica corpus si spiritus, legate printr-un tert, si anume prin anima ca ,,ligamentum corporis et spiritus,,.

Un ,,albastru adanc,, amestecat cu un verde reprezinta la Bohme ,,libertatea,, , adica imparatia divina interioara a unui suflet renascut. Rosu duce catre regiunea de foc si catre ,,prapastie,, , care formeaza periferia mandalelor lui Bohme.

Violetul prin culoarea sa anunta ,,natura duala,, , si anume spirit si corp (rosu si albastru).

Negru reprezinta starea depresiei celei mai profunde.

Culoarea alba indica aerul=pneuma, iar orientarea catre stanga indica o intarire a influentei inconstiente.

Probabil aceasta trebuie inteleasa ca o compensatie pneumatica fata de culoarea rosie foarte accentuata, care reprezinta afectivitatea.

Mandala insasi are culorii vii, rosii, dar cele patru vartejuri au o culoare in principal rece, verzui-albastra, care pentru ,,analizanda,, inseamna apa.

Aceasta ar putea fi in legatura cu orientarea catre stanga, caci apa reprezinta un simbol preferat al inconstientului.

Verdele din centru reprezinta semnificatia vietii in sens htonic. Este ,,benedicta viriditas,, a alchimistilor.

 

Lumina ca divinitate

 

C.G. Jung  in ,,Opere complete,,-Mysterium Coniunctionis [8] ne precizeaza ca Mylius compara sulful cu curcubeul: ,,Sulful lumineaza insa ca si curcubeul deasupra apelor,,…,,arcul lui Iris sta in mijlocul apei pure, fluide si curgatoare si in mijlocul pamantului,,…,,de aici se exprima prin curcubeu intreaga specificitate a sulfului si asemanarea sa naturala.,,

Si astfel sulful este, in masura in care este reprezentat de curcubeu, o ,,divina et mirabilis peritia,, (o experienta divina si minunata).

C. G Jung, in ,,Opere complete,,-Mysterium Coniunctionis, 14/Vol 2 [5] ne informeaza spunandu-ne ca straluceste in noi chiar obscur viata, lumina omului ,,aflata,, oarecum in tenebre, ,,o lumina,, ce nu trebuie cautata in noi fiind in noi, iar nu de la noi, ci de la cel de la care purcede, cel ce ne-a invrednicit sa-si faca salasul in noi…

El si-a sadit lumina in noi pentru ca noi sa vedem lumina in lumina celui ce salasluieste in lumina inaccesibila: tocmai prin asta suntem alesi intre toate creaturile celelalte: acesta e temeiul pentru care suntem intr-adevar facuti dupa asemanarea lui, caci el ne-a dat sclipiri ale luminii sale.

Adevarul nu trebuie cautat asadar in noi, ci in imaginea divinului care se afla in noi.

Lumina constientului are, dupa cum o stim din experienta noastra nemijlocita, multe grade de luminozitate, iar complexul eu-lui multe nivele de intensitate.

La nivelul animalelor si primitivilor domina o pura ,,luminositas,, , care abia daca se deosebeste de luminozitatea fragmentelor de eu disociate, astfel incat la nivelul infantil si primitiv, constientul nu este inca o unitate, nefiind centrat pe un complex al eu-lui stabilizat, ci licareste doar ici si colo, desteptat de evenimente exterioare sau interioare, de instincte sau afecte.

Dupa cum se stie principala sursa de reprezentari simbolice din trecut este alchimia. De aici preiau, inainte de toate, imaginea de scintillae, de sclipiri ce se ivesc ca iluzii vizuale in ,,suprafata de prefacere,,.

Aceste sclipiri sunt interpretate de Khunrath ca ,,radii atque scintillae,, ale unei ,,Anima Catholica,, , suflet universal, ce ar fi identic cu spiritul divin.

Din aceasta interpretare reiese clar ca anumiti alchimisti banuiau deja natura psihica a acestor luminozitati. In haos ar fi raspanditi germeni luminosi, pe care Khunrath ii numeste ,,mundi futuri seminarium,,.

Intelectul uman e de asemenea o astfel de scintilla.

Substanta secreta (a ,,entitatii universale pe pamant apos sau apa pamanteasca-limus, mlastina, namol,,) este ,,universal insufletita,, de ,,sclipirile de foc ale sufletului lumii,,.

In ,,apa artei,, , in ,,apa noastra,, , care mai e si haosul, se gasesc ,,sclipirile sufletului lumii ca forme pure ale lucrurilor esentiale,,.

Acelasi C.G.Jung [5] ne face referire la Scriptura:Voi veti fi lumina lumii.

Asa incat lumina intru totul naturala se afla in stea, iar omul trebuie s-o ia de acolo asa cum ia si hrana pamantului din care e nascut tot asa ca din stea.

Si animalele au lumina naturala, care e un ,,spirit innascut,,.

La nasterea sa omul este inzestrat u lumina deplina a naturii.

Lumina e data ,,omului launtric,,, respectiv trupului launtric dupa cum rezulta din urmatorul pasaj: ,,de aceea, asa iesi un om cu noblete si intelepciune din trupul sau, caci numai asa foloseste omul toata intelepciunea si ratiunea care e vesnic una cu acest trup si ca un om launtric, asa poate trai omul si nu ca cel din afara.

Numai acest om launtric este vesnic luminat si adevarat si astfel el nu apare desavarsit trupului muritor si apare totusi desavarsit dupa lepadarea acestuia. 

…lumina este cea care da credinta… Dumnezeu a dat fiecarui om destula lumina careia ii era el predestinat pentru ca el sa nu poata rataci…

Si apoi lumina naturii e o lumina care e aprinsa din spiritul sfant si nu se stinge, caci e bine aprinsa… iar lumina e de asa fel incat voieste sa arda si cu cat mai multa vreme, cu atat mai puternic sa straluceasca, asadar, si in lumina naturii e o dorinta fierbinte sa se aprinda.

E o lumina ,,de nevazut,,: ,,urmeaza asadar ca omul singur are pe nevazute intelepciunea sa si arta sa de la lumina naturii.

 

 

Bibliografie

 

 

 

[1] Jung, C.G., ,,Opere Complete- Arhetipurile si inconstientul colectiv,, 1, p.87, p. 105, p.125, p. 149, p. 177, p. 197, p. 271, p. 285, p. 301, p. 303, p. 305, p. 307, p. 309, p. 311, p. 319, 321, p. 327, p. 335, p. 337, p. 343, p. 345, p. 363, Ed. Trei, trad. de Dana Verescu,  Vasile Dem. Zamfirescu, Bucuresti, 2003;

 

[2] Jung, C.G. , ,,Puterea sufletului,, -Reflectii teoretice privind natura psihismului-, a patra parte, p. 47, p. 51, p. 53, p. 55, p. 57, p. 59, p.79, p. 82, p. 83, p. 85, p. 97, Ed. Anima, trad. de Suzana Holan, Bucuresti, 1994;

 

 [4] Jung, C.G., ,,Puterea sufletului, Psihologia analitica- temeiuri,, , p.158-177, Ed. Anima, trad. de Suzana Holan, Bucuresti, 1994;

 

[5] Jung, C.G. , ,,Opere complete,,-Mysterium Coniunctionis, 14/Vol 2- p. 283, p. 292, p. 365, Ed. Trei, trad. de Dana Verescu,  Vasile Dem. Zamfirescu, Bucuresti, 2005;

 

[6] Jung, C.G. , ,,Opere complete,, 2-Psihologia fenomenelor oculte, p.14-15, Ed. Trei, trad. de Dana Verescu,  Bucuresti, 2004;

 

[7] Jung, C.G. , ,,Opere complete,, 3- Psihogeneza bolilor spiritului, p.18, p.28, p.50, Ed. Trei, trad. de Dana Verescu,  Bucuresti, 2003;

 

[8] Jung, C.G. , ,,Opere complete,,-Mysterium Coniunctionis, 14/Vol 1- p. 29, p. 31, p. 45, p.47, p. 58, p. 61, p. 71, p. 79, p. 85, p. 91, p.101, p. 110, p.127, p. 129, p. 151, p. 153, p. 157, p. 159, p. 203,  Ed. Trei, trad. de Dana Verescu,  Vasile Dem. Zamfirescu, Bucuresti, 2005;

 

[9] Jung, C.G., ,,Opere Complete -Tipuri psihologice,, 6, p. 433, p. 465, p. 485, p.491, p.497, Ed. Trei, trad. Viorica Niscov, Bucuresti, 2004;

 

 

 

                                               KARINA

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Comentarii»

No comments yet — be the first.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: