jump to navigation

„ZBORUL VULTURULUI” experiment

Experiment

Sportul este o modalitate istoric validată de dezvoltare fizică armonioasă a omului, descoperire şi perfecţionare  a posibilităţilor în efortul fizic şi intelectual.

Tendinţa omului de a descoperi noi orizonturi este concretizată prin de stăpânirea unor noi metode, de cunoaştere tot mai adecvată  a corpului, psihicului; s-au dezvoltat noi ştiinţe ce vizează creşterea performanţelor în domeniul sportului.

Aceasta s-a remarcat prin obţinerea de recorduri, nebănuite, noi tehnici de antrenament şi recuperare.

În competiţii, rezultatele sunt asigurate de aptitudinile, abilităţile şi eficienţa proceselor psihice, dar şi de personalitate.

O cauză importantă ce determină eşecuri este datorată în ansamblu anxietăţii, scăderii atenţiei şi a capacităţii de adaptare la noile solicitări impuse de concursuri. Dacă reuşim să păstrăm un nivel scăzut al anxietăţii, mărim şi capacitatea de concentrare şi obţinem performanţe mai bune.

Lucrarea de faţă este o încercare de a găsi o soluţie de menţinere a valorilor anxietăţii cât mai aproape de normal înaintea unei competiţii, când aceasta creşte, ori în timpul unor meciuri, când au loc răsturnări bruşte de scoruri.

Stabilometrul arată capacitatea de menţinere şi redresare a centrului de masă în păstrarea echilibrului prin spotul luminos care apare pe ecranul computerului.

Printr-un exerciţiu respirator, cu coordonarea impusă de menţinere a echilibrului, s-a încercat activarea proceselor psihice implicate în coordonarea neuro – musculară şi stimularea vizuală determinată de urmărirea mişcării spotului luminos; prin aceasta s-a vizat o îmbunătăţire a proceselor psihice, respectiv noi reglaje la nivel informaţional; s-a urmărit crearea unei căi controlabile spre perfecţionarea controlului propriului organism, pentru realizarea  unui echilibru fizic şi psihic.

Întrucât la nivelul marii performanţe, realizarea obiectivelor impune educarea reglării şi autoreglării psihice, am formulat următoarele ipoteze:

1. Coordonarea exerciţiului de respiraţie, combinată cu controlul muscular al echilibrului static şi dinamic poate contribui la creşterea  atenţiei concentrate şi distributive

2. Coordonarea exerciţiului de respiraţie, combinată cu controlul muscular al echilibrului static şi dinamic poate contribui la scăderea anxietăţii

3. Coordonarea exerciţiului de respiraţie, combinată cu controlul muscular al echilibrului static şi dinamic poate contribui la coordonarea mai bună a echilibrului static şi dinamic.

Pentru verificarea ipotezelor, mi-am propus următoarele obiective:

1. Învăţarea într-un timp scurt, printr-un număr cât mai mic de exerciţii respiratorii.

2. Învăţarea coordonării echilibrului dinamic şi static, efectuând şi exerciţiul respirator, simultan.

3. Urmărirea şi corectarea unei învăţări defectuoase a coordonării respiraţiei şi echilibrului.

4. Identificarea diferenţelor individuale în formarea deprinderilor de autoreglare.

5. Identificarea însuşirilor şi a factorilor de personalitate ce favorizează eficienţa învăţării respective.


INSTALAŢIA ASISTATĂ DE CALCULATOR PENTRU MĂSURAREA UNOR PARAMETRI DE ECHILIBRU


Testarea aptitudinilor de control al echilibrului se realizează cu ajutorul unei platforme speciale de măsurare, cu achiziţie automată de date asistată de calculator care permite înregistrarea şi studiul deplasărilor proiecţiei centrului de masă al subiectului supus testării. O singură platformă este utilă pentru analiza posturii, cât şi pentru controlul prin feed-back  al stabilităţii şi coordonării.

Stabilometrul se utilizează pentru aprecierea calităţii echilibrului, prin măsurarea şi afişarea în timp real a poziţiei proiecţiei centrului de masă al corpului în plan orizontal.

Instalaţia este compusă dintr-o platformă cu senzori tensiometrici, o placă de achiziţie a semnalelor primite de la platformă, ataşată la un calculator, un display pe ecranul căruia se afişează informaţiile.

Opţional se pot programa atât durata probei (care poate fi de 5, 10, 15 etc. secunde), cât şi frecvenţa de eşantionare, rata de achiziţie (intervalul de timp la care se consemnează poziţia în care se află proiecţia centrului de masă).

În timpul probei, pe ecran, spaţiul de variaţie este împărţit în zone concentrice de la centru spre periferie, zonele fiind notate în sens descrescător de la 1 la 10, întregul cadran fiind în acelaşi timp împărţit în patru sectoare trigonometrice.

În funcţie de durata şi de rata de achiziţie, sunt înregistrate numărul de puncte – poziţii ce vor fi luate în calcul.

Pentru fiecare poziţie se acordă automat nota corespunzătoare zonei concentrice în care aceasta se află, nota generală fiind reprezentată de media tuturor notelor.

În vederea testării, subiectul se aşează pe platformă în poziţie ortostatică, desculţ, cu tălpile picioarelor uşor depărtate, într-o poziţie cât mai relaxată.

Lungimile deplasărilor centrului de masă în echilibrul static şi în echilibrul dinamic se exprimă evoluţiile din timpul experimentului şi ele se vor analiza pentru a se compara şi determina cât mai precis coordonarea musculară şi din punct de vedere biomotric.

Concentrarea punctelor de plasare a centrului de masă este dată de mărimea ariei în timpul probelor de echilibru; ele se vor analiza pentru a se compara şi determina cât mai precis coordonarea musculară şi din punct de vedere biomotric

Coeficientul de variabilitate ne va arăta pe o dimensiune mai largă a mai multor parametri creşterea ori descreşterea deplasărilor centrului de greutate.

Viteza de deplasare a centrului de masă va fi luată în calcul  pentru a se compara şi determina cât mai precis coordonarea musculară şi din punct de vedere biomotric.

În timpul probei, pe ecran, spaţiul de variaţie este împărţit în zone concentrice de la centru spre periferie, zonele fiind notate în sens descrescător de la 1 la 10, întregul cadran fiind în acelaşi timp împărţit în patru sectoare trigonometrice.

În funcţie de durata şi de rata de achiziţie, sunt înregistrate numărul de puncte – poziţii ce vor fi luate în calcul.

Pentru fiecare poziţie se acordă automat nota corespunzătoare zonei concentrice în care aceasta se află, nota generală fiind reprezentată de media tuturor notelor.

Realizat in laboratoarele CCPS, se utilizează pentru aprecierea calităţii echilibrului, prin măsurarea şi afişarea în timp real a poziţiei proiecţiei centrului de masă al corpului în plan orizontal. Este compusă dintr-o platformă cu senzori tensiometrici, o placă de achiziţie a semnalelor primite de la platformă, ataşată la un calculator, un display pe ecranul căruia se afişează informaţiile. Platforma metalică este compusă din: 1) placă superioară, 2) senzori (tensiometrici), traductorul, 3) orizontalitatea dată de înălţimea minimă dependentă de dimensiunile captorului de forţă.

Traductorul este o piesă din metal care are în partea de sus un pătrat mai mare şi altul în partea de jos, între ele fiind un paralelipiped ce este mai îngust decât cele două pătrate unde sunt ataşate plăcuţele tensiometrice (traductorii), pe fiecare dintre cele patru faţete ale paralelipipedului. Placuţele tensiometrice trimit semnale electrice ce sunt transformate în mărimi fizice ce însumează de numărare de pe traductorul de intrare, transmiţind sensul inducţiei electromagnetice a comprimării, intinderii tensiunile materialului paralelipipedului datorate forţei de apăsare a greutăţii şi forţei de gravitaţie în timpul solicitării. Utilizatorul este o cutie neagră ce comunică prin interfaţă, este un sistem de condiţionare digitală ce este cuplat direct la captorul tensiometric. Procesarea complexă a semnalului furnizat de ansamblul de captori ce sunt vizualizaţi prin traiectoria proiecţiei centrului de greutate şi stocarea în baza de date a calculatorului.

Controlul în păstrarea echilibrului se bazează pe informaţia proprioceptivă, reglajele fiind bucle reflexe determinate de “reperul de verticalitate” adânc ancorate in sistem de influenta permanenta a gravitaţiei. Posibilitatea tehnologica si metodologica de a pune in evidenta si de a cuantifica, cu perspective permanente de perfectionare,nivelul controlului atat in cadrul unei miscari pentru care au fost formulate cerinte precise de diferite grade de dificultate în exercitarea controlului in functie de componenta propioceptiva.Cel mai dificil de controlat este mentinerea unei tensiuni musculare – forte cat mai constante pe traiectoria de miscare. Nivelul controlului scade in proba cu regim de viteza mai crescut. Echilibrul static in conditii variate arata ca asigurarea unui feed-back pe baza de informatie vizuala, cu puternica semnificatie semnalizatoare potenteaza controlul proprioceptiv, prin integrarea ambelor categorii de informatii asigurandu-se o rezolvare calitativ superioara a sarcinii de indeplinit.

Masuratoare cantitativa  a stabilitatii prin determinarea deplasarii:

-a abaterii medii patratice a deplasarii;

-lungimea totala a traiectoriei parcurse de  proiectia centrului de presiune

Stabilometru

Se utilizeaza pentru aprecierea calitatii echilibrului, prin masurarea si afisarea in timp real a pozitiei proiectiei centrului de masa al corpului in plan orizontal. Este compusa dintr-o platforma cu senzori tensometrici, placa de achizitie a semnalelor primite de la platforma, atasata la un calculator, un display pe ecranul caruia se afiseaza informatiile.

Optional se pot programa:

-durata probei;

-frecventa de esantionare;

-rata de achizitie (intervalul de timp la care se consemneaza pozitia in care se afla proiectia centrului de masa)

În timpul probei, pe ecran, spatiul de variatie apare impartit in zone concentrice de la centru spre periferie, zonele fiind notate in sens descrescator de la 1 la 10, intregul cadran fiind in acelasi timp impartit in patru sectoare trigonometrice. In functie de durata si rata de achizitie este inregistrat numarul de puncte, pozitii ce vor fi luate in calcul. Pentru fiecare pozitie se acorda automat nota corespunzatoare zonei concentrice in care aceasta se afla, nota generala fiind reprezentata de media tuturor notelor. In afara informatiilor primare pe care sportivul le primeste in timp real cu privire la pozitiile succesive prin care trec informatii pe baza carora actioneaza in sens reglator, la sfarsitul probei se afiseaza un ecran sintetic care cuprinde:

-imaginea grafica a traiectoriei proiectiei centrului de masa pe toata durata probei;

-valoarea notei generale;

-distributia procentuala a notelor, in functie de numarul de pozitii din fiecare zona concentrica;

-ponderea numarului de pozitii inregistrate in fiecare din cele patru cadrane trigonometrice;

-marcarea coordonatelor pozitiei medii;

-valoarea coeficientului de variabilitate si alte marimi statistice;

Programele de prelucrare ulterioare vizează:

-evolutia generala este echivalenta cu continutul ecranului sintetic;

-harta de distributii;

-cartografierea pe sectoare a campurilor prin care a trecut pozitia centrului de masa, cu specificarea frecventelor in fiecare camp;

-ponderea fiecarei clase in care au fost impartite frecventele;

Prelucrarea pe zone constă în marcarea coordonatelor mediei punctelor din fiecare sector trigonometric in milimetri pe x si y;

METODA „ZBORUL VULTURULUI”

Învăţarea  exerciţiului de respiraţiei se efectuează în 7 faze;

1)Se învaţă prima dată respiraţia abdominală. Se realizează prin coborârea diafragmei şi umflarea abdomenului. În felul acesta, aerul pătrunde în zonele inferioare ale plămânilor.

Se  expiră lent, contractând uşor abdomenul. Apoi se inspiră lent pe nas, coborând diafragma şi împingând abdomenul în afară. La expiraţie, abdomenul se retrage şi diafragma urcă. Toracele rămâne nemişcat.

Respiraţia abdominală permite absorbţia unei mai mari cantităţi de aer, nici în acest caz plămânii nu se umplu integral cu aer, aşa cum se întâmplă în respiraţia completă.

– execută un număr de repetări până sportiva execută corect,

– conştientizarea execuţiei corecte şi repetarea ei de 3-4 ori , eventual corectarea greşelilor de execuţie

– verificarea exerciţiului de respiraţie abdominală după efectuarea unei mici pauze 2-3 minute

2)Se învaţă respiraţia pulmonară (toracică). În cadrul respiraţiei mijlocii, diafragma se ridică, abdomenul se contractă, coastele se depărtează uşor, dilatând cutia toracică.

– execută un număr de repetări până sportiva execută corect,

– conştientizarea execuţiei corecte şi repetarea ei de 3-4ori , eventual corectarea greşelilor de execuţie

– verificarea exerciţiului de respiraţie pulmonare după efectuarea unei mici pauze 2-3 minute

3)Se execută respiraţia abdominală urmată de respiraţia pulmonară;

– execută un număr de repetări până sportiva execută corect,

– conştientizarea execuţiei corecte şi repetarea ei de 3-4ori , eventual corectarea greşelilor de execuţie

– verificarea exerciţiului de respiraţie abdominală urmată de respiraţie pulmonară după efectuarea unei mici pauze 2-3 minute

4) Se învaţă respiraţia claviculară;  Respiraţia înaltă sau claviculară.

Se realizează prin ridicarea uşoară a umerilor şi contrarea abdomenului. În cadrul acestui tip de respiraţie se întrebuinţează numai partea superioară a plămânilor şi în consecinţă, aerul pătrunde într-o cantitate foarte limitată. Respiraţia claviculară este considerată forma cea mai ineficientă de respiraţie, deoarece solicită un consum foarte mare de energie, cu un profit minimal.

–  se execută un număr de repetări până sportiva execută corect,

– conştientizarea execuţiei corecte şi repetarea ei de 3-4ori, eventual corectarea greşelilor de execuţie

– verificarea exerciţiului de respiraţie  claviculară după efectuarea unei mici pauze 2-3 minute

5) Se execută respiraţia completă;

– execută un număr de repetări până sportiva execută corect,

– conştientizarea execuţiei corecte şi repetarea ei de 3-4ori , eventual corectarea greşelilor de execuţie

– verificarea exerciţiului de respiraţie completă după efectuarea unei mici pauze 2-3 minute

6) Se execută respiraţia completă, dar va interveni un nou control asupra efectuării respiraţiei Respiraţia completă se realizează prin coborârea diafragmei concomitent cu împingerea  abdomenului spre înainte, depărtarea coastelor şi ridicare umerilor.

– aerul din abdomen nu va fi complet expirat, pentru a nu se produce apneea care determină o tensiune a coastelor şi menţinerea poziţiei coloanei verticale fixă, iar prin evacuarea totală a aerului se produce o uşoară dezechilibrare a corpului când începe inspiraţia următoare, expiraţia abdominală va fi aproximativ 75%. Urmărirea expiraţiei abdominale este controlată vizual în funcţie de dilatarea şi constricţia abdomenului.

– execută un număr de repetări până sportiva execută corect,

– conştientizarea execuţiei corecte şi repetarea ei de 3-4ori , eventual corectarea greşelilor de execuţie

– verificarea exerciţiului de respiraţie abdominală după efectuarea unei mici pauze 2-3 minute

Este necesar să se urmărească foarte atent toate fazele de respiraţie, explicarea lor să fie clară şi concisă, executarea exerciţiului se va repeta ulterior de fiecare dată înainte de urcare pe platforma de echilibru, eventual executarea de mai multe ori a lui este foarte important să nu se facă expiraţia totală a aerului din abdomen pentru a nu induce starea de leşin, epuizare.

7) Urcarea pe  platforma de control al echilibrului şi efectuarea  exerciţiului de respiraţie şi coordonare echilibrului în funcţie de programul calculatorului.

În acest experiment s-a insistat ca execuţia exerciţiului respirator să se efectueze la fel în toate probele de echilibru fie static ori dinamic, pentru a forţa o concentrare maximă la nivelul autocontrolului respirator şi dezvoltarea atenţie concentrate şi atenţiei distributive.

Concentrarea este pe trei nivele ;

1) Concentrare asupra execuţie corecte a exerciţiului de respiraţie proprioceptivă;

2) Concentrarea coordonării echilibrului, proprioceptivă;

3) Concentrare vizuală prin urmărirea spotului luminos;

Dacă se doreşte o îmbunătăţire mult mai mare a coordonării echilibrului este indicata se executa exerciţiul respirator în funcţie de tipul de echilibru care se efectuează, echilibru static ori dinamic al probelor pe platforma de echilibru;

1) Pentru  proba 2M, respiraţia se va executa prin retenţie (apnee), pentru că se menţine coloana verticală  într-o poziţie fixă şi este o tensiune intramusculară la nivelul muşchilor costali care rămân sub tensiune musculară fiind contractaţi pe toată perioada apneei. Este indicată acest tip de respiraţie pentru că ne permite şi timpul de execuţie a probei care este de numai 20 secunde;

2) Pentru proba CM2 este indicat ca în timpul mişcării centrului de greutate în faţă să se inspire, iar când se produce mişcarea centrului de masă în spate (se revine în acelaşi punct impus de programul calculatorului) se va expira, nu se admite apnee fiindcă încetineşte mişcarea, nu permite un grad mare de libertate  a mişcării centrului de greutate. Se execută exerciţiul respiraţiei complete într-o viteză mai mare.

3) Pentru proba CM 6 se va efectua respiraţia completă, astfel se execută exerciţiul respiraţiei complete, nu este indicată apneea;

primele trei trepte ale exerciţiului, se inspiră prin executarea respiraţiei complete;

următoarele trei trepte se expiră;

din nou se inspiră  următoarele trei trepte;

se expiră următoarele trei trepte etc.

În baza rezultatelor testelor  psihologice şi a testelor de echilibru biomotric se poate observa că combinarea exerciţiului de respiraţie cu învăţarea controlului echilibrului, influenţează  dezvoltarea  atenţiei  în timp foarte scurt.

Anxietatea a scăzut destul de mult luând în considerare  că experimentul s-a desfăşurat pe o perioadă scurtă de timp.

Perioada scurtă  de timp a experimentului a fost determinată de factori obiectivi, aparatul de echilibru stabilometrul nu mai putea fi pus la dispoziţie pentru continuarea experimentului, fiind solicitat în permanenţă pentru antrenamentele loturilor naţionale

şi de sportivi cu renume din diferite cluburi.

Se poate observa chiar dacă nu este semnificativ din punct de vedere statistic o îmbunătăţire şi la probele de echilibru, s-a dezvoltat propiorecepţia ce se poate deduce din creşterea notelor sportivelor din Grupa R ce rezultă din tabelul 150, la proba 2M ,fără reper.

Cele din  Grupa M  au avut o creştere a controlului echilibrului static după cum rezultă din tabelul 153 proba 2M, coordonarea cu reper vizual, dar acest lucru este .normal ca ele să fi învăţat să-şi coordoneze echilibrul  , nu au avut nici o altă sarcină de executat.

Concluzii:

1) Exerciţiul impus a dezvoltat  foarte mult atenţia concentrată, ce rezultă destul de clar prin  faptul că după un timp relativ scurt utilizarea acestei metode a mărit capacitatea  de concentrare a atenţiei.

2) S-a dezvoltat atenţia distributivă, ce implică şi îmbunătăţirea atenţiei senzoriale în registrul senzorial-perceptiv-motric(vizuală, propioceptivă,motorie)

3) Creşterea activismului, permite o mai bună disponibilitatea de a accepta cu mai  mare uşurinţă efortul fizic şi psihic printr-o coordonare eficientă în gestul motric.

4) Influenţarea  rezultatelor mai bune pe propiorecepţie  şi a echilibrului static, demonstrând existenţa de intervenţie eficace şi a posibilităţilor  în coordonarea echilibrului, prin învăţarea acestui exerciţiu.

În această lucrare am încercat  să corectez în plan experimental şi practic a unor deprinderi greşite în coordonarea respiraţiei în funcţie de coordonarea echilibrului biomotric.

Aplicabilitatea acestei metode în toate ramurile sportive dinamice ori statice este foarte mare datorită influenţelor  asupra proceselor psihice, în special din punct de vedere al dezvoltării capacităţilor de  concentrare  a atenţiei ce este un factor determinant în activitatea sportivă .

Dezvoltarea atenţiei distributive permite o mai bună soluţionare a sarcinilor fizice şi existenţa  unei mai largii arii de soluţionare în timp util prin mărirea vitezei de răspuns la sarcinile impuse din sporturile  cu adversar.

Permite  prin antrenamente facilitarea psiho-motrică a îmbunătăţiri rezultatelor  în plan competiţional, creează  noi perspective în creşterea  corectării rapide a orientări în spaţiu,  prin facilitarea  neuro-motrică a reprezentării schemei corporale, schemei motrice prin creşterea calităţii proprioceptive.

Se poate utiliza şi în recuperarea  funcţională  a organismului, facilitând     reglarea tensiuni arteriale, datorită coordonării respiraţiei complete cu echilibrul static, ce permite o constată frecvenţă respiratorie , ce reglează şi  frecvenţă   cardia că .

Propun ca acest tip de experiment să nu fie  abandonat următoarele

– numărul de antrenamente să fie mai mare, se vor obţine rezultate remarcabile

– să se înveţe foarte bine exerciţiul de respiraţie din această metoda „Zborul Vulturului”, poate fi aplicat şi fără a executa antrenamente pe stabilometru

– pentru a se obţine rezultate foarte bune şi pe echilibrul biomotric, se vor face antrenamentele la început cu învăţarea  exerciţiului respirator , până se ajunge la nivelul de deprindere , ulterior se poate executa:

Pentru a se valida metoda Zborul Vulturului este necesar efectuarea aplicatiei pe un numar mai mare de sportivi. A fost un experiment care mi-a raspuns mie la intrebarile pe care le-am pus in acest domeniu.

Comentarii»

No comments yet — be the first.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: