jump to navigation

Performanţă psihică şi cogniţie

Performanţă psihică şi cogniţie

 

         

        V. Belous (1995) clasifica performanţa umană astfel: performanţă psihică, performanţă fizică, performanţă şi psihofizică. Astfel, performanţa psihică este mediată în mare măsură de parametri fizici obiectivi ai organismului, precum structura şi modul de acţiune ale creierului, viteza de execuţie a sinapselor, condiţia fizică generală, metabolismul, starea bioritmului.

        Aceste calităţi necesare actului de creaţie sunt la rândul lor categorisite în: calităţi naturale (înnăscute, ereditare), calităţi dobândite prin educaţie şi instruire, şi calităţi modelate de mediul social (T. Amabile, 1997).De prima categorie ţine în primul rând inteligenţa, creativitatea şi memoria, calităţi care pot fi cuantificate (prin indice de inteligenţă QI, prin indicele de activitate şi indice de memorizare), iar cea de-a doua şi a treia categorie şi calităţile moral-volitive, dârzenia, tenacitatea, aspiraţia spre autodepăşire şi spre autoperfecţiune spre performanţă, nivel înalt de aspiraţii, sensibilitate la nou, originalitatea, flexibilitatea în gândire,  de a practica supragândirea (gândirea asupra propriei gândiri) etc. (după V.Belous, 1995).

        Toate categoriile sunt într-o strânsă relaţie de feed-back permanent, de autoreglare cu ajutorul acumulărilor din celelalte categorii. Acelaşi lucru se petrece şi între cogniţie şi creativitate – fenomene majore ale actului psihic de autodepăşire şi a consolidării personalităţii într-un anumit domeniu de activitate.

        Cogniţia fiind procesul psihic prin care se realizează starea de stocare şi prelucrarea informaţiei prin metodele sale specifice (identificare, diferenţiere, clasificare, abstractizare, generalizare etc.) în subconştient, sub influenţa permanentă a fluxului de date primite din conştient, a inteligenţei, originalităţii, imaginaţiei, personalităţii individului – reprezintă tezaurul din care actul de creaţie îşi extrage filoanele.

        Toate aceste procese se desfăşoară în “sediul gândirii umane”, după cum se exprimă V. Belous (1995), adică în creier, în care scoarţa cerebrală are un rol extraordinar – prin structura şi compoziţia sa – la desfăşurarea lor. Creierul uman are capacitatea de a recepţiona, prelucra, stoca, combina, recombina şi elabora procedee şi strategii, dar şi pe aceea de a lucra instantaneu, performanţă specifică numai lui şi nedepăşită de nici una din creaţiile sale de până acum; computerul lucrează în serie, adică din aproape în aproape, în funcţie de programul elaborat, depăşind creierul doar prin viteza de lucru, nu şi prin puterea de relaţionare instantanee, de conexare a mai multor informaţii deodată, de imaginare a unor soluţii sau a unor rezolvări inedite.

        Psihopedagogul A.R. Luria, în cercetările sale, distinge la nivelul creierului uman, trei blocuri funcţionare cu valoare fundamentală în funcţionarea psihismului, a căror participare la realizarea oricărei activităţi psihice este vital necesară.         

        Iată cum le clasifică el:

  – blocul 1 (al reglării tonusului şi al vigilităţii) – reprezentat de formaţia reticulară situată în etajele tronculare ale creierului, posedă resurse de activare ale scoarţei care controlează procesele metabolice şi conduitele instinctive, reflexul de orientare (care constituie fundamentul activităţii cognitive) al proceselor combinatorio-inventive şi al activităţii verbale care premerge actului de creaţie, iar pe plan psihologic, a proceselor afectiv-emoţionale. I. Radu (1991) îl numeşte bloc energetic;

  – blocul 2 (al recepţiei, prelucrării şi stocării informaţiei) ocupă sectoarele lateral-posterioare ale cortexului situat în regiunea occipitală, temporală şi parietală, unde are loc analiza şi sinteza informaţiilor primite de la toţi factorii şi receptorii cognitivi, numit de cercetătorul român amintit şi blocul zonelor gnostice, fiind că este responsabil de asigurarea cunoaşterii realităţii;

  – blocul 3 (al programării, reglării şi controlului activităţii) care este situst în sectoarele anterioare ale emisferei cerebrale, în faţa sciziunii centrale şi asigură o funcţie fundamentală a activităţii psihice umane de organizare şi dirijare a activităţilor psihice conştiente şi care, spre deosebire de blocul 2 care este aferent, acesta este eferent.

        Aceste blocuri nu funcţionează separat, ci intercondiţionat, într-o strânsă unitate, ca de altfel şi cele două emisfere cerebrale, care lucrează in ansamblu.

        Analizând rezultatele cercetărilor din anii ’80, R. Penrose (1996) împarte cortexul, în funcţie de sarcinile pe care le are de îndeplinit, în trei regiuni:

          regiunea primară, care este dependentă în mod direct de informaţiile primite şi transmise de creier;

– regiunea secundară, care este asociată rezolvării unor procese mai subtile şi mai complexe de abstractizare, provenite de la regiunea primară cu care se asociază;

            – regiunea terţiară, în care se petrec cele mai abstracte şi mai sofisticate activităţi ale creierului; aici se analizează într-un mod foarte complex toate informaţiile provenite de la diverse regiuni senzitive (cum ar fi cortexul amintirilor, cortexul conceptelor şi strategiilor, cortexul formării imaginaţiei, cortexul formulării şi înţelegerii vorbirii) şi se procesează, proces specific inteligenţei umane – care duce la evoluţia nivelului de cunoaştere al omului.

        Dacă ne referim numai la blocul care ne interesează, cel cognitiv, M. Golu (1993) observă că acesta furnizează date mai mult sau mai puţin obiective despre realitatea exterioară, despre situaţii concrete în care se află individul. De asemenea, tot aici vom întâlni procese psihice prin care se face capacitatea individului, pe lângă altele, şi cu procedeele mantale de a rezolva problemele ivite şi de a organiza acţiunea practică în plan exterior.

        Activitatea creierului mare, în linii generale. Informaţia senzorială externă intră în regiunile senzoriale primare, este prelucrată la un nivel din ce în ce mai sofisticat în regiunile secundare şi terţiare, este transferată regiunii motoare terţiare, şi în final transformată în instrucţiuni specifice de mişcare, de către regiunile motoare primare (după R. Penrose, 1996).(Ion Ştefan; paginile 7-15).

 

Tipuri de personalităţi

 

        In literatura exista mai multe clasificari ale tipurilor de personalitate. Daca luam in consideratie tipul de temperament deosebim: (A.Tabachiu, 1999, M.Moldovan-Scholz, 2000).

   1.Tipul de personalitate colerica: se caracterizeaza prin manifestari inegale, atitudini extremiste, trecand cu usurinta de la entuziasm la pesimism, de la activism debordant la abandon. Avand o rezistenta inconstanta in activitatile de munca datorita consumului energetic neeconomic, colericul actioneaza cu toata energia de care dispune la un moment dat fara sa-si dozeze eforturile in functie de marimea dificultatilor sau a obstacolelor.

        Inconstant si impulsiv, impartind oamenii in buni si rai, prieteni si dusmani, om al extremelor si nu al nuantelor, colericul este un factor de stres pentru cei din jur, creand stari tensionale in colectivul de munca.    

   2.Tipul de personalitate sangvinică are o mare rezistenta in activitatea de munca in sensul nu al unei robusteţi fizice deosebite, ci al rezistentei fata de fenomenul de oboseala. Reactiile persoanelor apartinand acestui temperament sunt rapide si adecvate stimulilor, semnalelor venite din mediu sau de la echipamentul tehnic, avand o buna adaptabilitate si stapanire de sine.

        Mobil, agreabil, prompt, cu resurse energetice deosebite, sangvinicul reuseste cu eforturi mai mici si de aceea nu este deosebit de perseverent, uneori manifestand chiar o anumita superficialitate in munca si in raporturile interumane.

   3. Tipul de personalitate flegmatică are si el o mare rezistenta in activitati, insa intregul sau comportament este dominat de inertie. Aceasta face ca atat startul cat si sfarsitul activitatii sa aibă o latenta foarte mare.

   4. Tipul de personalitate melancolică este putin rezistent din punct de vedere nervos. Persoanele apartinand acestui tip obosesc usor si sunt susceptibile la stari depresive in conditii de suprasolicitare, sau stari conflictuale.

        Inzestrat cu multa rabdare, melancolicul are inclinatie spre analiza, precizie si minutiozitate. Fire anxioasa, intra in panica in fata unor situatii noi fata de care reactiile lui sunt lente, nu intotdeauna adecvate si uneori chiar paradoxale.

        C.G. Jung (1997), luand drept criteriu relationarea la mediu, clasifica tipurile de personalitate in:

        1.Tipul de personalitate extrovertită care se caracterizeaza prin expansivitate, sociabilitate, tendinte spre relationare si contact, comunicativitate etc. Persoanele apartinand acestui tip de personalitate lucreaza bine in grup si isi asuma cu usurinta responsabilitati sociale. Prefera miscarea, au un control redus al sentimentelor, sunt optimisti, veseli si au un simt practic deosebit.

        2. Tipul de personalitate introvertită: persoanele care fac parte din aceasta categorie sunt introspective, linistiti, rezervati, distanti. Au o lume interioara foarte bogata. Ei evita riscurile si responsabilitatile sociale. Seriosi, exigenti, isi controleaza bine sentimentele si atitudinile.(  Ioana Omer, paginile 58-66)

        Dupa aprecierea lui G.Allport, cea mai relevanta definitie a termenului persoana a fost formulate de Boethius: Persoana est substanzia individual rationalis naturae.

        În prezent, dificultatile semantice sunt si mai mari, deoarece suntem in posesia a trei termeni: individ, persoana, personalitate. In comunicarea comuna, ei se folosesc ca sinonimi, dar in cea stiintifica se recunoaste necesitatea de a opera o distincţie. In lucrarea „Introducere in psihologie” (1872), noi am incercat sa gasim anumite criterii si repere pentru o asemenea distinctie.

        Astfel, termenul de individ desemneaza “acea totalitate a elementelor si insusirilor fizice, biochimice, biologice si psihofiziologice – înnăscute sau dobandite – care se integreaza intr-un sistem pe baza mecanismului adaptarii la mediu”.

        Desemnând unitatea integrativa indivizibila rezultata in virtutea procesului vietii si a actiunii legilor evolutiei biologice, termenul individ se aplica tuturor organismelor vii. Fiind o entitate biologica si o unitate structural si functional indivizibila, omul este, primordial, un individ.

        Persoana am legat-o de manifestarea actuala a omului intr-o situatie sociala data, manifestare care se subordoneaza unui anumit rol.

        Personalitatea am asociat-o cu mecanismul si logica generala de organizare si integrare in sistem generic supraordonat a componentelor bioconstitutionale, psihice si socio-culturale. Persoana si personalitatea sunt determinatii pe care le atribuim exclusive omului. (Mihai Golu, pag. 284, 285).

 

   Organizarea si dinamica personalitatii

 

        Doua dimensiuni ale omului in sfera stiintelor umane, si anume:

omul exterior, reprezentand constiinta sau dimensiunea morala, respective pentru psihanaliza Supra-Eul si Eul constient;

omul interior, reprezentat prin afectivitate si vointa, trup si pulsurile vitale, respective, pentru psihanaliza Inconstientului pulsional.

        Organizarea personalitatii in psihanaliza

        Recunoastem in acest model cele anterior expuse; in special, conceptiile lui H. Jackson.

        Instantele personalitatii in psihanaliza sunt urmatoarele: inconstientul, subcostientul sau preconstientul si constientul, care cuprinde Eul constient si Supra-Eul moral.

    1) Inconstientul (Umbewusst) reprezinta ansamblul continuturilor nonprezente in “campul actual al constiintei. In sens topic el este sediul continuturilor refulate, carora li s-a refuzat accesul la nivelul sferei “preconstient / constient”.

        Caracteristicile inconstientului sunt urmatoarele: este rezervorul pulsurilor, dispune de o mare energie pulsionala, pulsurile continute in sfera inconstientului sunt supuse actiunii cenzurii.

        Din punct de vedere topic, distingem la inconstient trei niveluri, subliniate in special de C.G.Jung, ca o completare teoriei inconstientului a lui S. Freud:

inconstientul instinctogen, care este rezervorul pulsiunilor elementare;

inconstientul personal, care cuprinde istoria personala a individului, experientele traite de persoana, conflictele patologice, amintirile din copilarie, frustrările, starile complexuale;

inconstientul colectiv, in care sunt depozitate amintirea experientelor emotionale ale intregii umanitati, reprezentate prin arhetipuri.

2) Subconştientul reprezinta instanta care este inca insuficient de constienta, aflata insa în pragul constientului. Aceasta este o instanta intermediara intre “inconstient” si “constient”. Aici este sediul cenzurii care opereaza asupra pulsiunilor inconstientului.

3) Conştientul este instanta care se afla la periferia sau la exteriorul aparatului psihic, primind informatii atat din lumea externa, cat si din sfera vietii psihice a inconstientului.

        Partea vizibila a persoanei este reprezentata de instanta Eului constient si actual, pe cand partea nevazuta a persoanei este reprezentata prin instantele inconstientului si preconstientului.

   Principalele mecanisme ale personalitatii sunt reprezentate prin: refulare, sublimare, deplasare, simbolizare, cenzura, catarsis.

        Refularea este mecanismul prin care pulsurile refuzate de Eul constient sunt retrimise de catre instanta de cenzura a preconstientului, inapoi, in inconstient. Aceste pulsiuni refulate se reîntorc in inconstient cu o incarcatura energetica crescuta, constituind in aceasta situatie veritabila focare de “tensiune intrapsihica” care se cer imperios a fi exteriorizate, pentru a asigura o stare de echilibru a persoanei.

        Cenzura este mecanismul specific instantei preconstientului, care selecteaza calitativ ce pulsiune, cand si sub ce forma, poate avea acces in sfera Eului constient. Cenzura este mecanismul care asigura libera trecere a pulsiunii in constient din inconstient sau, dimpotriva, cea care declanseaza mecanismul de respingere, de interdictie si refulare a pulsiunii din nou catre inconstient.

        Sublimarea este mecanismul prin care pulsiunile refulate se pot exterioriza, eliberand in felul acesta sfera inconstientului de un surplus de energie psihica, dar pe cai ocolite, nu in forma de manifestare directa, pentru a putea evita, in aceasta de a doua forma, barierele de interdictie ale cenzurii.

        Sublimarea se face prin schimbarea formei pulsiunii si prin deplasarea sensului acestuia catre o forma noua, care o inlocuieste si care este reprezentata de simbol. Formele cele mai comune ale sublimarii le reprezinta activitatea de creatie artistica si, in special, visul sau travaliul oniric.

        Simbolizarea este un act de conversiune, in virtutea careia o pulsiune refulata, inacceptata de Eul constient, se poate exterioriza sub forma deghizata a unei alte imagini cu o semnificatie deturnata, fie sub forma de opera de arta, fie cel mai frecvent ca imagini onirice.

        Catharsisul este unul dintre cele mai importante mecanisme ale personalitatii si consta in descarcarea pulsionala a energiilor din sfera inconstientului, fie in mod direct, fie pe calea sublimarii.

        Dinamica formarii personalitatii in psihanaliza

        In sensul celor de mai sus, O. Rank distinge in procesul de formare a personalitatii individuale patru faze majore, care sunt urmatoarele: faza familiala, faza sociala, faza artistica si faza spirituala.

Faza familială considera ca viata incepe cu o unire, reprezentata prin cuplul marital, a celor doi conjucti.

Faza socială este considerate ca fiind o “re-nastere” prin afirmarea externa a individului, concomitent cu separarea completa a acestuia de familia sa de origine. Este faza formarii si a lichidarii complexului Oedip.

Faza artistică reprezinta unirea individului cu realitatea, cu natura, cu lumea. Ea se caracterizeaza prin dominarea gandirii creative, considerată tot ca un proces de afirmare sociala, de dobandire a prestigiului si autoritatii individuale;

Faza spirituală este considerată a fi faza superioara, corespunzatoare idealurilor etice si spirituale ale individului. Ea este privita ca fiind un proces de afirmare deplina a persoanei respective. Aceasta faza este caracterizata prin identificarea individului cu anumite idealuri spirituale, ideologice sau filosofice, reprezentand in fond momentul desavarsirii fiinţei sale.( Constantin Enachescu, pag. 29-37).

 

       Factori de personalitate implicaţi in performanta sportivă

 

        Este bine cunoscut ca performanta sportivă suporta influenta combinativă a factorilor interni si externi in raport cu personalitatea sportivului.

        Factorii interni pot fi:

– motivele activitatii, motivatii, aspiratii;

– aptitudinile, atitudinile;

– trasaturi de personalitate;

        Factorii externi, care actioneaza intotdeauna prin intermediul     conditiilor interne, pot fi:

– organizarea antrenamentelor;

– metodele de invatare, perfectionare, autoperfectionare;

– sistemul de obiective de performanta planificat;

– pregatirea, personalitatea antrenorului;

– familia etc;

      

         Factorii cognitive si noncognitivi

 

        Aici avem in vedere factorii cognitivi si factori noncognitivi care influenteaza prioritar performanta.( Marian Niculescu, , pag. 110, 111.)

        Personalitatea reala, asa cum este in strafundurile sale, in structurile, laturile si aspectele sale latente, ascunse; personalitatea autoatribuita, cea pe care individual in cauza crede, doreste sau si-o imagineaza ca o detine; personalitatea perceputa de altii, deci personalitatea asa cum este ea vazuta de ceilalti sau cum credem noi ca este interpretata; personalitatea altora perceputa de noi, care se instituie intr-un veritabil mecanism reglator al conduitelor interrelationale. Toate acestea isi gasesc expresia deplina in personalitatea manifestata, obiectivata in comportamentele individuale, interpersonale si de grup. “Exteriorizarea” personalitatii intr-o forma sau alta comportamentala este conditionata atat de factori obiectivi-situationali, cat si de factori subiectivi, personali si psihosociali. In procesul interactiunii concrete dintre indivizi, doua elemente au o importanta covarsitoare: pe de o parte, comportamentul in expresia sa nuda, deci asa cum se exteriorizeaza el, indifferent de motivatiile care ii stau la baza; pe de alta parte, sistemul de imagini pe care partenerii si-l formeaza unii despre altii. ( Mielu Zlate, pag. 24, 25.)

 

        Concepţia biologică asupra personalităţii

 

        Personalitatea unui individ este modul de adaptare sau supravietuire care rezulta din interactiunea trebuintelor sale organice cu un mediu atat favorabil, cit si ostil acestor nevoi, prin intermediul unui sistem nervos central plastic si modificabil. Nu toate dorintele noastre se nasc in tesuturile corpului. Multe din ele sunt intelectuale sau spirituale. Si nici nu este adevarat ca personalitatile noastre sunt simpli slujitori la doi tirani.  Adesea ii controlam si ii stapanim. Si nici nu putem spune ca subsistemele care compun personalitatea constau numai in sistemul nervos central. Tot ceea ce stim despre organizarea nervoasa arata ca ambele sisteme nervoase sunt implicate in structura personalitatii. ( Gordon W. Allport, pag. 85,    86).

        Factorii de mediu care par sa fie in cea mai mare masura implicaţi in formarea personalitatii sunt oamenii si lucrarile ca forma de cultura obiectivata.

        Influentele exercitate in copilarie prin intermediul modelelor de comportament transmise prin educatie si influentele care deriva din contactul individului matur cu modelele de comportament caracteristice pentru societatea in care traieste.

        Un alt reprezentant al scolii americane, Gordon Allport, este tentat sa acorde o importanta ceva mai mare factorilor genetici si ceva mai mica fenomenelor de cultura in formarea personalitatii. Adevarata materie prima a personalitatii sint constitutia fizica, temperamental, inteligenta – rolul factorilor ambientali, al educatiei, al experientei reducandu-se la modelarea acestor factori genetic determinanti.

        Personalitatea actioneaza in interiorul unor situatii. Comportamentul caracteristic este o rezultanta a interactiunii dintre structura personalitatii interne si cea a situatiei.

        Factorul care dinamizeaza personalitatea este motivatia. Motivatiile pot fi constiente sau inconstiente, ocazionale sau profunde, de moment, persistente. (Magda Stroe,  pag. 63, 64).

        Actiunea este o relatie procesuala intre om si mediu, implicand proiect, constructie, inventie, realizare.

        Ea presupune mai multe etape sau faze si anume:

a) de pregătire – înţelegerea motivelor, alegerea mijloacelor, in care se dezvolta expectatiile ca baza pentru initierea, reglarea si evaluarea actiunii;

b) de execuţie – acţiuni practice efective in care expectatiile sunt transformate in comportament manifest;

c) de apreciere – analiză in raport cu sarcina in care rezultatele actiunii sunt evaluate subiectiv in raport cu expectatiile initiale. De cele mai multe ori ciclul fazelor se repeta.

 

Comentarii»

1. Janett Leier - Aprilie 21, 2011

Really love your post.

2. payday online loans - Iulie 4, 2011

Many thanks for sharing superb informations. Your websiteis so cool.I’m stunned at the main points that you’ve about this blog. It reveals how nicely you perceive this subject. Bookmarked this web page, will happen backfor extra articles. You, my pal, ROCK! I ran across this is the info I already searched all around us and merely couldn?t find. That of a ideal website. I love this web website whilst your website is undoubtedly certainly one of my new favorite ones.I favor this amazing site given and it has given me some type of dedication to have success for a few purpose, so thanks

3. zdjęcia ślubne białystok - Martie 26, 2012

Yet another thing I would like to convey is that in lieu of trying to fit all your online degree training on times that you complete work (considering that people are exhausted when they get back), try to obtain most of your instructional classes on the weekends and only a couple of courses for weekdays, even if it means a little time off your saturday and sunday. This pays off because on the weekends, you will be much more rested in addition to concentrated for school work. Thx for the different tips I have mastered from your website.

4. gres - Mai 9, 2012

Great post. I was checking constantly this blog and I am impressed! Very useful info specially the last part🙂 I care for such info a lot. I was seeking this certain information for a long time. Thank you and good luck.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: