jump to navigation

ERGOSIM

ERGOSIM

 

        Simulatorul de condiţii ERGOSIM, conceput şi realizat de un grup de oameni de ştiinţă din C.C.P.S. este binecunoscut nataţiei româneşti de 15 ani. Pregătirea pe simulator a contribuit, alături de pregătirea tradiţională la obţinerea unor rezultate remarcabile, de-a lungul anilor, de către cei mai buni sportivi ai ţării, cum ar fi CARMEN BUNACIU încă din 1982-1984 sau NICOLAE BUTACU.

        Aparatul a fost îmbunătăţit permanent, fiind adaptat cerinţelor actuale ale performanţei sportive. Metodele de pregătire au evoluat şi ele, evident pe baza experienţei acumulate şi în paralel cu evoluţia instalaţiei.   ( Hillerin, pag. 64, 1997).

        Energia de relaţii poate fi, în trei sisteme diferite, de natura:

– timpului disponibil pentru relaţie

– fluxurilor energetice necesare funcţionării sistemului

– informaţiei schimbate pentru asigurarea coerenţei întregului şi stabilităţii părţilor sale componente.

        Deoarece sportul în sine este un sistem ierarhizat, cu subsisteme funcţionale diverse şi nivele la care relaţia reglaj-autoreglaj acţionează în sensul tendinţei de maximalizare a performanţei umane.

        Considerăm că elementul cel mai puternic perturbărilor este energia de relaţie liberă, nelegată, capabilă să producă disfuncţii semnificative în dinamica sistemului,perturbări care pot duce chiar la ruperea acestuia.  (Hillerin, Toniţă; pag 115, 117).

        Calităţile de echilibru manifestate atât în prezenţa, cât şi în absenţa feed-back-ului vizual au o influenţă considerabilă asupra activităţilor corporale care cer coordonare motrică specifică în cadrul executării unor mişcări complexe. Printre mijloacele tehnice de bază utilizate în cercetarea şi evaluarea aptitudinilor de echilibru se numără şi platformele de forţă, care permit vizualizarea şi înregistrarea traiectoriei proiecţiei centrului de presiune al subiectului în planul platformei. Prin măsurarea, prelucrarea şi interpretarea parametrilor caracteristici ai traiectoriei (număr de puncte / frecvenţă de înregistrare, arie, lungime desfăşurată) se pot trage concluzii privind calitatea aptitudinilor de echilibru ale subiecţilor. Cel mai cunoscut protocol de acest tip destinat examinării impactului vizual asupra mecanismelor de echilibru este testul Romberg care se bazează pe compararea controlului postural al unui subiect în poziţie stând nemişcat cu picioarele apropiate, într-o situaţie cu ochii deschişi, respectiv cu ochii închişi. Măsurarea se face prin intermediul unei platforme de forţe, iar aprecierea cantitativă a stabilităţii prin determinarea deplasării, a abaterii medii pătratice a deplasării, respectiv a lungimii totale a traiectoriei parcurse de proiecţia centrului de presiune.  serie de alte teste specializate menţionate sunt destinate studiului mecanismelor posturale în diferite situaţii speciale ca: recuperarea funcţiei de echilibru (Polowski, W şi -1993), evoluţia mecanismelor posturale în funcţie de vârstă (Martin, ), studiul reechilibrării în regim dinamic patologia funcţiei de echilibru  etc.

        Literatura de specialitate menţionează că răspunsurile posturale automate sunt „dependente de context”, corespunzătoare necesităţilor de interacţie a subiectului cu mediul înconjurător. Se consideră că procesul de control postural nu reprezintă un răspuns bazat pe un set de acţiuni reflexe, adică complet preprogramat ca urmare a unei perturbări externe, dar nici nu este complet aleator.

       Mai de grabă, controlul posturii este o capacitate adaptativă a sistemului neuromotor, dependentă de integrarea inputurilor proprioceptive (în specia cele vizuale) cu cele din mediu. Iniţial, s-a presupus că balansul postural din timpul unei probe de echilibru static constituie un proces stohastic staţionar adică după o perioadă de adaptare se realizează echilibrarea şi din acel moment abaterile de la medie sunt aleatorii. Folosindu-se metode ale mecanicii statistice, s-a demonstrat că deplasarea centrului de presiune poate fi reprezentată ca o mişcare browniană fracţionată şi că pot fi evidenţiate cel puţin două mecanisme distincte de control, unul pe termen scurt şi un al doilea pe termen lung. Rezultatele înregistrate sugerează faptul că mecanismul pe termen scurt utilizează scheme de control în buclă deschisă, faţă de mecanismul pe termen lung, care are la bază scheme de reglare în buclă închisă. Concluzii similare privind mecanismele de echilibru sunt susţinute şi în alte lucrări. Prelucrările matematice ale traiectoriilor centrului de presiune înregistrate au sugerat existenţa unui grad de determinism în funcţionarea sistemului de control al posturii, sistemul fiind suficient de mare dimensional pentru a putea fi considerat stohastic din punct de vedere practic.

        Această ipoteză a fost pusă la îndoială şi analizată prin investigarea invariaţiei temporale a valorii medii şi a dispersiei la trei subiecţi cu mai mult de 50 de repetări, măsurată pe o platformă de echilibru cu traductori de forţă în trei condiţii: cu ochii deschişi pe două picioare alipite, cu ochii închişi pe două picioare alipite şi cu ochii deschişi pe un picior, pe durata de un minut. Se descoperă existenţa unei tendinţe de deviere a datelor medii, precum şi dispariţia modificărilor efemere în momentelor de ordinul doi (dispersiile de la medie) după 20 de secunde. Din lucrare rezultă că procesul nu este staţionar în sensul stingerii balansului iniţial după circa 20 de secunde, ci apare o fază intermediar de 20 de secunde de micşorare a dispersiei, ca şi cum subiecţii s-ar concentra în a reuşi o echilibrare mai bună, apoi în faza finală de 20 de secunde se revine la o dispersie similară cu cea din faza iniţială. Mai rezultă o mare stabilitate „medie” a comportamentului postural pe toate probele, fără a se face o analiză interioară, ci numai a dispersiei (aceasta este mică la doi subiecţi şi mare la unul). Sugestia existenţei unei asemenea tendinţe ar permite considerarea unei singure determinări ca suficientă pentru „definirea” unui subiect, dar ar obliga la redefinirea tuturor modalităţilor de caracterizare a capacităţii posturale.

        În cadrul laboratorului am reluat acest tip de experienţă, dar pe un lot mic de 90 de subiecţi tineri. Procedura de experiment a fost descrisă anterior (Hillerin, pag. 109-118, 1997), dar s-a schimbat durata probei la un minut, fără coborâre de pe platformă.        Notaţia probelor este: RC – reper de câmp (cu ochii deschişi fixaţi pe un ecran, dar fără nici o imagine); NV – nevizual (cu ochii închişi, INFO – cu ochii deschişi cu feed-back informaţional suplimentar (imaginea centru-lui de presiune se vede pe ecran).

        Am ales ca în toate cazurile subiecţii să stea pe două picioare depărtate la nivelul umerilor, pentru o mai mare stabilitate, încercând să eliminăm pe cât posibil orice influenţe datorate poziţiei neuzuale.

        Din analiza statistică a rezultatelor au reieşit diferenţe statistice nesemnificative între lotul de fete şi cel de băieţi (t < tc, prag 5%).

        Însă atunci când s-a trecut la analiza rezultatelor individuale s-au remarcat evoluţii mult diferite de aspectul mediu şi deci a apărut necesitatea rafinării mijloacelor de apreciere, fiind evident că aspectul mediu estompa semnificativ informaţia individuală.

        În acest scop am continuat analiza rezultatelor prin căutarea unor clase de comportament cu ajutorul analizei factoriale, metodă prezentată anterior (Popa, E.,-pag. 213-219, 1997).

        O primă observaţie este existenţa a cinci clase-tip de rezolvare fundamental diferite la fiecare probă. Aceste clase-tip sunt diferite între ele semnificativ în interiorul fiecărei probe, dar foarte puţin între probe.  Diferenţele care apar la aceeaşi clasă-tip în probe diferite se referă la pantele de evoluţie, intervale pe care au loc evoluţii pozitive sau negative, dar nu la aspectul fundamental, şi anume numărul de extreme (de la 1 la 4) din evoluţie.

        O altă observaţie este cea privitoare la clasa-tip cu aspect similar cu cel al mediei. Ea este compusă numai din 25-30% din subiacţi, restul fiind repartizaţi în celelalte clase-tip, deci se evidenţiază nu este atât de reprezentativă precum se crede. Pentru interpretare clasele-tip au fost departajate în trei intevale (de 7, 6, 7 perioade a 3 secunde). Concluzia experimentului este pe de o parte confirmarea faptului că procesul nu este staţionar în sensul stingerii balansului iniţial şi pe de altă parte necesitatea rafinării şi aprofundării modalităţilor de analiză a echilibrului postural şi studierea pe mai departe în profunzime a stabilităţii prezenţei unui subiect într-o clasă, eventual caracterizarea lui prin apartenenţa la o mulţime de clase.

   ( Hillerin, pag,108,  1997.)

 

Pornind de la ideea că echilibrul ortostatic joacă un rol important în performanţa sportivă mai ales în ramurile care cer o coordonare motrică precisă, evaluarea calităţii controlului asupra echilibrului de la 3 grupe de gimnaste, de nivel perfomanţial diferit, precum şi compararea la acelaşi nivel de performanţă a evoluţiilor pe cele 4 probe diferite din cadrul testului de echilibru.

        Testarea aptitudinilor de control al echilibrului s-a desfăşurat cu ajutorul unei platforme, asistată de calculator, care permite înregistrarea în timp real a deplasărilor proiecţiei centrului de masă al subiecţilor, supuşi testării.

        Protocolul stabilit în vederea testării, a constat în aşezarea pe platformă a subiectului, în poziţie ortostatică, desculţ, cu picioarele uşor depărtate, într-o poziţie cât mai relaxată şi efectuarea unui număr de 3 probe succesive, desfăşurate în condiţii diferite.

 

       Concluzii

 

    Privitoare la parametrul L lungime;

     Nu există diferenţe semnificative între grupa cu cel mai înalt nivel performanţial cu cel mai scăzut nivel de performanţă (p< 0,05), la nivelul parametrului lungime L, ce caracterizează calitatea controlului asupra echilibrului, la probele cu şi fără reper spaţial şi proba cu sarcină nouă.

     Nu se înregistrează diferenţe semnificative la nici un nivel de performanţă între cele 4 probe în ceea ce priveşte parametrul lungime

 

  Privitoare la parametrul medie mărime rază vectoare:

       Nu există diferenţe semnificative între cele 3 nivele de performanţă, la primele 3 probe de echiliibru, la nivelul parametrului medie mărime rază vectoare MRV.

     Apar diferenţe semnificative (p< 0,05), între nivelele de performanţă doar la proba cu sarcină nouă

    Se înregistrează diferenţe semnificative (p< 0,05), doar la grupele cu nivel înalt şi mediu de performanţă între primele 3 probe de echilibru

    Privitoare la utilitatea testului:

    Testul este capabil să deceleze, semnificativ, comportamente motrice la nivelul calităţilor de echilibru.

    Semnificaţia cea mai înaltă a diferenţelor se întâlneşte pe parametrul lungime de traiectorie şi mai puţin pe parametrul mărime rază vectoare în primele 3 probe cu sarcină de stabilizare

    Proba 4 cu componenta acţională marcată pune în evidenţă diferenţele semnificative de grup, atât pe parametrul lungime traiectorie, cât şi pe parametrul mărime rază vectoare.

        Informaţiile achizionate cu ajutorul acestui test, fiind mult mai bogate mai ales în direcţia diferenţelor comportamentale.  (Mihoci, pag 158-163, 1997).

 

        Cercertări  asupra  echilibrului

 

        Perrin . Mecanismele echilibrului uman : explorare finctionala , aplicarea in sport si reeducare.

        Se precizeaza ca:

1 – echilibrarea este o functie sensorial-motorie care asigura interactiunea inter tinuta(postura) si miscare;

2- se utilizeaza – captatorii senzoriali;

3- tinuta, miscarea si orientarea se  realizeaza in spatial tridimensional;

4- se analizeaza suportul  functional al mecanismelor de stabilizare  si orientare;

5- este remarcata o functie a echilibrului in performantele  sportive ;

6- sunt prezentate, mijloacele si metodele explorarii functionale ;

7-este necesara aplicareai metodelor explorare functionala.

 

        WILLIAMS,- Performanta, invatarea si transferul priceperilor, (abilitatilor) de echilibru in relatie cu nivelul de perfectionare in sport. Performerii au efectuat testul cu stabilometrul. Grupurile de subiecti cu nivel  ridicat al indemanarii au avut rezultate mai  bune decat cei cu nivel mai scazut.

 

       GORMAN,-D.-R.1983. Abilitatea echilibrului, maturitatea reflexa in cadrul populatiei normale cu dificultati de invatare si handicap emotional.

        Rezultatele au indicat ca grupul de copii cu dificultati de invatare, au in mod semnificativ, mai multe probleme, dificultati  la anumite subteste de echilibru si postura si in mod semnificativ, mai multe reflexe anormale decat grupul de copii normali.

 

       JENNET, -I,-H.1981.  Blocarea vederii si dezvoltarea indemanarii perceptiv motoare.

        Valoarea unei tehnici de blocare a fost studiata intr-un test  de echilibru ce necesita  control continuu atat a surselor de intrare. Au fost obtinute date in sprijinul ipotezei ca blocarea vederii in timpul formarii echilibrului este benefica.

 

        ASSAIANTE,-C ; AMBLARD,-B.1992.  Vederea periferica si diferentele legate de varsta  in echilibru dinamic. Rezultatele au concluzionat, ameliorari in controlul echilibrului locomotor in timpul copilariei, apar mai tarziu. Echilibrul  dinamic este intarziat  la varsta  mica, creste de la 3 la 6 ani perioada in care se remarca inferioritatea  vederi periferice. La 7 ani dispare brusc si tinde sa creasca de al 8 la 9 ani si spre  varsta  adulta.

 

        SOUMI,-R ; SURBURG,-P. –R ; MEETZ,-R,-E.1994.Efectele diferitelor campuri vizuale asupra performantelor, intr-un exercitiu de echilibru dinamic. Sistemul vizual a fost identificat ca jucand un rol esential in mentinerea echilibrului. In primele stadii ale performantei asupra exercitiilor echilibrului dinamic,  exista preferinta catre un anumit5 camp visual specific, vederea nu e stabila. (Hoeppner,  pag. 92-93, ianuarie 2000)

        Cercetarea în ceea ce priveşte relaţia dintre exerciţiu şi echilibrul postural la adulţi a fost neconvingătoare (Alexander, 1994). Era şi col. (1997) au descoperit că activitatea fizică a fost asociată în mod semnificativ cu performanţa la mai multe teste diferite de echilibru. Ei au raportat că adulţii vârstnici activi fizic de aproximativ 75 de ani aveau un control mai bun al posturii lor şi deci un echilibru mai bun decât adulţii sedentari. Mai multe alte studii au demonstrat de asemenea o îmbunătăţire a echilibrului postural la adulţii în vârstă după un exerciţiu.

        Descoperirile noastre au sugerat că exerciţiul regulat este o variabilă care distinge între performanţa echilibrului şi eficacitatea în sine a echilibrului la adulţii vârstnici. Aceste rezultate pot fi atribuite efectelor reciproce ale următorilor doi factori: exerciţiul ajută la menţinerea echilibrului, şi un echilibru bun face posibilă menţinerea unui stil de viaţă activ.

        Modifications posturales et segmentaires contemporaines du forçage vocal. Fiabilitatea indicelui VVV ca şi manevrabilitatea platformei permit evidenţierea integrării acestui parametru în bilanţul disfoniilor. Ar putea intra în cadrul optimizării luării în evidenţă şi observării pacienţilor. Retrocontrolul vizual şi logic utilizat ar putea fi folosit în urmărirea reeducării, dar şi ca ajutor în învăţarea echilibrului postural în tehnica de cânt. Este de asemenea posibilă folosirea sa în medicină în scop preventiv şi educativ pentru meseriile cu risc vocal (învăţători, actori, cântăreţi, profesii legate de comunicare). http://perso.club-internet.fr/pmgagey/PhonoPos.html

        Nu a fost nici o diferenţă semnificativă între tipurile de teste când echilibrul dinamic a fost controlat. Aceasta variază cu diferenţa între cele două măsurări de vârf ale volumului de oxigen, când influenţa echilibrului dinamic nu este controlată statistic. Aceasta arată că diferenţa în cerinţele echilibrului pentru teste a afectat subiecţii.( Croce, pag 18, 1993).

Comentarii»

No comments yet — be the first.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: