jump to navigation

Mecanismele autocontrolului in efectuarea actiunii

      

        Gradul de eficienta al unei actiuni depinde in mare masura tocmai de corectitudinea autocontrolului si autoreglarii.

Feed-back-ul are rol principal in efectuarea actiunilor, dar dublat de feed-before, pentru a intelege procesul de autocontrol si autoreglare trebuie sa facem apel la un construct teoretic si anume la conceptul de acceptor al actiunii propus de P. K. Anohin, in cercetarea activitatii nervoase superioare. Dar la nivelul fenomenelor psihice noi utilizam modelul mental.

        Modelul mental in viziunea noastra este o structura aferenta, concordanta cu parametrii determinanti ai actiunii, cum ar fi factorii motivationali (interese, tendinte) si factorii situationali.

        Se distinge feed-back-ul intrinsec si apoi feed-back-ul extrinsec.

Feed-back-ul intrinsec presupune diferite niveluri de reglare – cel intramuscular, cel chinestezic, cel vizual, auditiv.

Feed-back-ul extrinsec consta in informatii privind nivelul performantei  realizate si poate utiliza mai multe canale senzoriale: vizual, auditiv, chinestezic.

        In cursul formarii si consolidarii unei deprinderi prin actiuni repetate are loc o modificare a feed-back-ului; in formele initiale ale insusirii predomina feed-back-ul extrinsec, iar in fazele mai avansate ale acestei insusiri se accentueaza feed-back-ul intrinsec.

In procesul autocontrolului si autoreglarii operam in principal cu doua tipuri de modele si anume:

a) modelul mental 

b) planul actiunii, care implica foarte multe feed-before-uri.

        Aceste doua structuri – modelul mental si planul actiunii – nu se pot confunda, pentru ca modelul mental este de natura aferenta, iar planul actiunii are un caracter eferent, fiind legat de efectuarea actiunii.

Intre aceste doua structuri – modelul mental si planul actiunii – trebuie sa existe o stransa legatura, pentru ca impreuna vor modifica actiunea pana cand efectul ei va fi in concordanta cu cerintele exterioare.

        Acţiuni directe

        Acestea presupun mobilizarea unor grupe musculare, organe efectoare in scopul declansarii unei energii asupra mediului in conditiile cerute de actiune.

        Acestea deci implica cheltuiala de energie musculara.

        Actiuni indirecte

        În ceea ce priveste deosebirea dintre miscarile active si cele pasive amintim puntul de vedere exprimat de C. Wittemberger si M. Keul (1987), potrivit caruia “sunt active” acelea care se desfasoara pe seama energiei sistemului in miscare sau de sistemul viu in interiorul caruia are loc miscarea.

        Aceiasi autori afirma: “Cu toata marea lor diversitate, miscarile active au cateva caracteristici comune:

– se desfasoara cu cheltuiala de energie;

– sunt supuse unui sistem de control si reglare;

– tind sa optimizeze raporturile organism-mediu.

        Miscarea in cazul acesta are un caracter antientropic.

        Caracteristicile acestea sunt insusite si de actiune.

        Pentru a surprinde si semnificatia psihologica a actiunii, adaugam:

actiunea urmeaza un model informational si creeaza, la randul ei, informatie;

actiunea are ca rol dezvoltarea personalitatii;

 

 

        Criterii de clasificare a actiunilor

 

Din punct de vedere al complexitatii actiunii:

– acţiune simplă

– acţiune complexă

– acţiune hipercomplexă si probabilistică

        Actiunea declanseaza energia care se obiectivizeaza in acte.

        Actele constituie in fond si un anumit tip de mesaje in cadrul unei comunicari, actiunea insasi constituindu-se ca o intercomunicare.

        Comportamentele se subdivid in actiuni, la randul lor actiunile se subdivid in acte, actele – in operatii.

Din punct de vedere al reglarii psihice:

      – reflectate;

      – nereflectate.

Din punctual de vedere al tipului de sarcini care trebuie stapanite:

      – reproductive;

                      – productive;

                      – creative.

Dupa scop:

                      – performantele;

                      – de productie materiala.

Dupa durata:

                      – actiuni eveniment;

                      – actiuni permanente care pot fi: dinamice, statice.

Dupa tipul de succesiuni temporale:

                      – permutative

                      – prezentative.

Dupa criteriul comportament psiho-fiziologic:

                       – fizice;

                       – intelectuale;

                       – spontane;

       – constiente, deliberate, automate;

                       – dificile-obositoare;

                       – uşoare;

                       – puţin obositoare.

Dupa componenta cognitiv-informationala:

                       – informational – saturate;

                       – informational – nesaturate;

                       – cu intemeiere stiintifica;

                       – empirice.

Dupa criterii normative-axiologice:

                       – de rutina

                       – creatoare

                       – premise

                       – interzise

                       – liber

                       – impuse

                       – oportune

                       – inoportune

Dupa criterii cronologice:

                       – in curs de desfasurare

                       – viitoare

                       – imediate

                       – tactice

                       – strategice.

        Cehul Bohumil Svoboda (1991), in urma unei cercetari efectuate pe baschetbalisti, ajunge la concluzia ca baschetbalistul de mare performanta trebuie sa se remarce, in comparatie cu ceilalti, prin:

       – competivitate      

                       – agresivitate

                       – dominanta

                       – egocentrism si radicalism.

        Mai departe spune ca mai trebuie sa dispuna si de:

       -“tupeu” – personalitate activă;

                       – inteligenta fluida;

                       – scopuri inalte la orice tip de reactie;

                       – rapiditatea luarii deciziilor;

                       – capacitatea de a-si juca rolul.

        El gaseste drept caracteristici nedecisive: temperament, inteligenta generala, afiliere, conformism. (Marian Niculescu, pag. 38-61).

        Evaluarea ştiinţifică a personalităţii îşi are originea în studiul diferenţelor individuale cu ajutorul măsurării psihologice.

        Galton rămâne iniţiatorul măsurării factorilor nonintelectuali, cunoscuţi în mod obişnuit sub numele de caracter şi temperament.

Deşi interesul său principal era orientat asupra psihofizicii, percepţiei şi timpului de reacţie, Cattell a influenţat puternic dezvoltarea unor tehnici de măsurare psihologică, inclusiv a unor teste de personalitate.

        Binet (ale cărui cercetări iniţiale erau influenţate de ideile frenologiei) a considerat că diferenţele individuale privind inteligenţa nu-şi au originea în diferenţele dintre unele procese psihice simple, aşa cum credea Galton, ci în particularităţile unor funcţii cognitive mai complexe, cum ar fi: atenţia, înţelegerea frazelor, memoria etc.

Comentarii»

1. huskylover - Martie 24, 2010

Love reading your site, I usually learn random interesting facts.
Emily R. from Training Huskies


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: