jump to navigation

VAGABONDUL, SOARELE SI LUNA

VAGABONDUL, SOARELE SI LUNA

Stelele sunt patura ce-1 acopera intr-un loc oarecare, sub clar de Luna vagabondul doarme inconjurat de linistea noptii. Viseaza ca viata ii ofera un nou destin, o casa cu o familie care il iubeste, o masina luxuoasa, o slujba unde este respectat ,se bucura din plin de frumusetea clipelor ce sunt traite.

Greierii care canta sunt orchestra dintr-un restaurant luxos, umbrele copacilor reflectate de lumina Luni, creeaza luminozitatea a doua lumanari in jur, masa este bogata cu diverse feluri de mancare si cu bautura.

Dimineata patura de stele ce-1 acopera se pierde in zare, apare timid si sfios Soarele, razele de lumina ii mangaie fin fata si-1 acopera cu caldura. Vine un trecator, deodata il loveste pe vagabond ca sa-1 trezeasca si sa piece, ca il deranja prin privelistea ce o avea , ii da o stare de disconfort.

Vagabondul se trezeste brusc fara sa-si dea seama ce se intampla, se uita la trecator si se intreaba cu ce la deranjat ca sta intr-un loc uitat de lume, unde numai Soarele si Luna ii alinau durerea sufletului, fiindu-i calauza drumului din viata lui. Singurele care stiu sa-1 asculte, apare de fiecare data neanselandu-i increderea ca si ele il vor parasi.

Se ridica brusc, isi scutura hainele posomorate de frunze si de pamant, pleaca usor spre o tinta necunoscuta. Umbla pe strazi, oamenii il ocolesc, altii scuipand pe el, o gasca de adolescenti ce doreau sa-si dovedeascg vitejia il iau la bataie si-1 lasa pe strada, Trecatorii trec pe langa el, vazandu-si de drumul lor, nici unul nu a intervenit in conflictul ce tocmai se terminase, dintre tineri si vagabond.

Zace pe caldaram si incearca sa se ridice, reuseste greu incet, incet sa se stabilizeze pe picioare, continua sa mearga ca un om beat in urma loviturilor primite.

Cauta prin cosurile de gunoaie, poate gaseste ceva de mancare, cu gandul ca cineva nu a putut sa manance tot si a aruncat niste resturi. In sfarsit gaseste o jumatate de gogoasa si o i-a si mananca cu o viteza incat nici nu observi daca a mai si mestecat. Merge mai departe si la un magazin vede iesind pe usa o persoana cu multa mancare pe o tava si o arunca. Se napusteste asupra gunoiului, dar mare i-a fost mirarea cand a vazut ca si alt vagabond observase si se declanseaza o lupta pentru mancare, o bataie pe cinste.

Cine oare va invinge ? Trecuse intr-o zona in care alti vagabonzi isi delimitasera teritoriul se vede infrant si pleaca.

Umbland fara o tinta da peste un parc unde se aseaza pe o banca, se uita la Soare care il ocroteste cu caldura razelor, si-1 intreaba:

De ce oamenii pe zi ce trece devin mai rai ?

De ce ca sa poti trai trebuie sa minti, sa razbesti numai prin forta ?

Unde a disparut umanitatea, dragostea de aproapele tau, dreptatea si adevarul ? Soarele sta nepasator la tot ce-1 intreaba si continua sa lumineze prin razele lui orizonturile si sa incalzeasca. „Soare daca ai fi tatal meu, ai reusi sa-mi raspunzi, alintandu-ma, ungind ranile fizice si psihice. Soare dar tu esti tatal meu acum, trebuie sa inteleg sensul vietii mele, doar tu ma poti ajuta indrumandu-mi pasii viitori prin lumina pe care o dai, ce arata calea spre speranta si realizarea visurilor”. Vagabondul nu primeste raspuns si isi spune ca asa este lumea, nu o poate schimba.

Se ridica de pe banca, porneste mai departe pentru as-i gasi hrana un nou loc de dormit peste noapte. Un pui de catel se gudura pe langa el, cere tandrete, da din codita lui cea mica, din priviri citesti bucuria ca si-a gasit un stapan. Vagabondul il mangaie si zice: „Tu esti un calator pierdut intre drumurile vietii, care doresti sa-ti gasesti calea spre supravietuire, hai cu mine si ne vom incalzi reciproc, tu o sa ma aperi de oamenii rai, eu iti voi oferi pe cat pot hrana si dragoste „. Impreuna pe strazile orasului merg sa caute un adapost fiindca norii isi facusera aparitia si in curand va ploua.

In cautarile lor in sfirsit gasesc un pod si coboara la baza lui adapostindu-se sub el de ploaie. Clopotele bat de la o biserica, cheama enoriasi la slujba. Sunetele clopotelor impreuna cu muzica ritmata a picaturilor de ploaie, raul curge in viteza mare formeaza valuri mari ce se sparg in maluri ce dau tonalitati diferite, formeaza toate un concert al naturi dezlantuite. Catelul incepe sa tremure, scanceste de frig, vagabondul il i-a in brate si-1 incalzeste, impreuna rezista la temperatura scazuta.

Norii se imprastie, cerul incepe sa se limpezeasca, se insereaza stelele isi fac aparitia, Luna devine tot mai vizibila, incepe sa domine, Soarele in timpul furtuni a apus. Vagabondul cu catelusul au plecat sa gaseasca un loc mai bun pentru a dormi. Dupa ce au mers in jur de o ora au gasit o cladire parasita, dar care nu avea acoperis, se vedea Luna, se aseaza intr-un loc mai adapostit de vant si se ghemuiesc impreuna pe jos.

Vagabondul se uita la Luna si o roaga sa-I vegheze ca o mama buna ce este, sa le aline oboseala acumulata de peste zi, o intreaba ; „Mama tu esti cea mai buna, mi-ai ocrotit visele, ai fost langa mine cand eram bolnav si mai intarit ca sa trec peste perioade grele din viata, impreuna ne-am tinut de urat, oare im-i vei arata in continuare ce drumuri trebuie sa merg in viata ?”

Amandoi suntem unici in acest univers pe cat il cunoastem si ne este permis sa-1 cunoastem depindem de dezvoltarea stiintifica, as dori sa ne contopim formand impreuna un univers propiu. Pacat ca nu sunt un extraterestru, ca sa pot duce la capat acest vis. Sunt un simplu calator in acest univers, cu visele lui, esecurile, bucuriile, unei vietii grele pe care trebuie zi de zi sa o traiesc. Luna tu imi calauzesti pasii in clipele grele in care plang fara ca nimeni sa ma auda, numai tie iti spun ce simt in adancul sufletului meu, tu ai inlocuit-o pe mama, care acum nu-mi poate da raspunsuri la intrebarile pe care le am in aceste momente.

Nu asteapta raspunsul, deja a adormit impreuna cu catelul.

Si maine este o zi in care vor cauta noi raspunsuri, au invatat din experienta zilei trecute, vor cauta noi locuri pana isi vor gasi implinite visele ori vor spera pana in ultima clipa a vietii lor.

KARINA 10-03-2003

Comentarii»

No comments yet — be the first.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: