jump to navigation

DOI

Sunt pe un câmp, la vreo două sute de metri se află un trunchi de copac imens, nu văd unde se termină parcă nu este orizont în sus. Ops am dat de belea, strig „Care eşti animalul meu de forţă vino că nu ştiu ce să fac.” Aştept calmă nu apare nimic, strig din nou şi aştept. Se aproprie de mine un vultur şi-l întreb „Tu eşti animalul de forţă?”R:”Da” „Spune ce trebuie să fac” R:” Să te urci pe trunchi” Eu: „ Este imens şi nici măcar nu văd coroană, poate în sute de ani ajung la ea, te rog ajută-mă şi să zburăm împreună până la coroană”R:” Acest lucru este necesar să-l faci singură, nu pot să te ajut”

Merg spre trunchi gândidu-mă cum pot să-l escaladez, ajung la baza lui şi mă uit de ce pot să mă ajut ca să urc, observ denivelările de pe el şi încep să mă prind cu mâinile şi să pun picioarele pe denivelări ca la alpinism, urc efortul depus nu mă oboseşte, urc când mă uit în jos nu mai văd solul, „No acum ce fac mă întorc?”Tot eu îmi zic nu trebuie, să urc în continuare până ajung la coroană. Timpul este atemporal totul se desfăşoară cu o rapiditate mare, am parcurs enorm cea ce în timpi fizici ar fi însemnat ani, nu mă mai gândesc şi urc prin aceeaşi metodă de căţărare. Ura văd coroana, crengile sunt albe , parcă sunt din abur alb şi mă întreb” cum voi sta eu acolo?” nu odată ce ajung voi vedea. Mă aflu în fine pe primul nivel de crengi privesc ce frumos este, am o stare de bine , urc mai departe nu ştiu cât de mult printre ramuri şi stupoare apare dintr-o dată un munte. E aşa ceva chiar că nu mai înţeleg, în munte se află ca o intrare într-o peşteră, chem animaluţul meu şi-l întreb:” Unde duce această peşteră?” Vine şi-mi răspunde „Intră nu-ţi fie frică , vei afla „ Ok. Intru merg pe un tunel luminat fiindcă vedeam pe unde merg, „De unde vine oare această lumină ?” Nu primesc nici un răspuns, merg mai departe nu mă uit înapoi, în sfârşit văd capătul tunelului. „ Oare ce-mi rezervă această ieşire?” nu primesc nici un răspuns. În fine ies din această peşteră tip tunel. Vreau să fac un pas în afara ei dar ce văd în faţa mea un alt munte,în jos era un gol fără sfârşit, a bine că nu am mai făcut un pas cădeam în gol. Mă aşez pe marginea tunelului şi mă uit la celălalt munte din care curgea o cascadă de lumină, superb, excepţional. Strig animăluţul de forţă , vine şi-l întreb „ Acum mă ajuţi să urcăm pentru ca să văd şi eu de unde vine cascada de lumină?” R:” Da urcă te pe gătul meu şi zburăm” Nu stau pe gânduri mă urc , strâng cu braţele gâtul vulturului. „ Ei stai mai pe spate şi nu mai strânge aşa de tare , nu cazi, ai încredere” Atunci încerc şi mă dau mai în spate , întradevăr era o poziţie mult mai bună. Zburăm paralel cu cascada de lumină, urcăm spre vârful muntelui. „Nu pot să te duc mai departe, coborâm, trebuie să te întorci” „Te rog hai mai sus” „ Nu pot nu mai ai tu posibilitatea să te întorci , gata coborâm”. Mă întorc pe unde am venit, totul se derulează şi mai rapid.

………………………………………………………………………………………………………………………..

Acum voi povesti un vis care l-am avut în 2003 la începutul anului.

Sunt într-o călătorie pe munte spre cabana mea. Trec prin pădure , urc spre cabană, este Soare , cald , pomii sunt verzi un peisaj de vis. Pe drum găsesc un vultur , pe jos , nemişcând, ma apropii, trăieşte, îl iau în braţe, merg cu el spre cabană. Ajung în cabană, vulturul era rănit abia atunci observ că sângera , hainele erau pline de sânge. Îl pun pe un fel de cufăr şi mă uit ce pot să improvizez pentru a opri sângerarea, găsesc nişte sare şi pun pe răni, nu reacţionează deloc vulturul. Opresc hemoragia în timp şi caut ce pot mai departe face, rănile sunt foarte adânci , cred va dura mult până se vindecă. Îl curăţ şi îl tratez, a trecut iarna peste noi vine primăvara, vulturul începe sa-şi revină, îl întreb:„Cine ţi-a făcut asta?”R: „ O pisică sălbatică” Eu am să cobor în vale poate găsesc un dresor ca să te înveţe să zbori din nou” R:”Bine”

Caut o persoană care să-l dreseze, întreb pe toţi oameni care îi întâlnesc pe drum , ajung până la urmă la un bărbat care spune că este dresor şi-l rog să urce cu mine pentru a începe antrenamentele. Vine cu mine la cabană şi începe să lucreze cu vulturul , pe urmă mă implică şi pe mine în antrenamente. La început vulturul zbura foarte puţin, după aproximativ două luni începe să zboare distanţe mai mari. Dresorul „Îmi spune trebuie să plec jos în vale, ai învăţat cum să-l antrenezi , ocupă-te tu în continuare” Ne luăm rămas bun de la el. Lucrez cu vulturul încă aproximativ o lună .”Acum eşti pregătit ca să-ţi re-iei viaţa, ştii să zbori , să vânezi, te las liber eu mă întorc acasă la oraş nu pot să te iau cu mine , oamenii sunt foarte răi şi vor încerca să te omoare , rămâi cu bine” Cobor muntele, merg pe o câmpie, vulturul zbura în continuare pe lângă mine. „Îl rog să se întoarcă, eu nu am cum să te apăr în oraş, nu vreau să te ţin închis, doresc să fi liber, întoarce-te.”. Atunci el se uită la mine si-mi spune „Oricând ai nevoie de mine cheamă-mă şi voi veni”. Face deasupra mea câteva zboruri şi se pierde în văzduh. Ajung în oraş acasă la mine. Se termină visul.

Au trecut ani întregi şi eu tot nu înţelegeam visul, un simplu vis, nici nu am mai încercat să mă gândesc la el, dar în ziua în care am făcut primele călătorii s-a produs brusc amintirea acestui vis , acum am înţeles după cinci ani semnificaţia lui.

…………………………………………………………………………………………………………………………

Voi continua să scriu următoarele călătorii,acum trebuie să plec. Ştiu puţini vor înţelege ce scriu, pentru aceia voi scrie.

Comentarii»

No comments yet — be the first.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: