jump to navigation

nouă

Nouă

Sunt într-o sală, pe ziduri sunt simboluri cu peşti, multe desene, mandale. Dintr-o dată sunt lângă o casă cu un etaj de culoare cărămizie la munte, aceasta era casa mea, mă îndrept spre servici. Merg cu alt grup de oameni peste un câmp, paralel cu noi se afla o autostradă unde circulau diverse automobile, atunci realizez că toţi de fapt levităm deasupra câmpului. La orizont se observă un oraş format din diverse clădiri ce-mi inspiră o arhitectură în stil englezesc. Se vede răsăritul Soarelui deasupra oraşului. Sunt în oraş mă joc pe un teren de sport şi antrenez adolescenţi, nu sunt antrenor de profesie dar ştiam jocul respectiv.Când se termină jocul şi dau să plec găsesc cartea cu coperţi aurie şi o iau cu mine.

Vis

După aproximativ două luni de la aceste călători visez din nou o carte, după a doua jumătate a luni octombrie.

Sunt într-o gară, sau staţie de metrou din altă ţară, împreună cu o prietenă din copilărie, Diana. Nu aveam bani să intrăm ca să luăm trenul, efectiv nu ştiam ce să facem cum să plătim. Eu mă uit pe un monitor să văd cum putem ajunge în locaţia pe care o doream şi mă rug -am ca cineva să piardă biletele ori cartela de intrare. Bineînţeles nimeni nu pierdea nimic, eram într-o situaţie fără ieşire. Diana la fel urmă- rea dacă cineva pierdea ceva, nu ştiam cum arăta biletul de intrare. Tot urmărind ,vine spre mine un bărbat şi îmi întinde un card si-mi zice” Ia cardul eu nu mai am ce face cu el, mi-am luat tot ce am dorit, case ,bani, obiecte, automobile, vapor şi nu ştiu ce să mai fac cu el sunt deja plictisit nu mai vreau nimic. Tu şti ce să faci cu el de aceea ţi-l dau ţie” Eu” Pot să intru ca să iau trenul cu el?” R:”Poţi să faci tot ce doreşti la nivel material cu el, îl pui în dreptul senzorilor şi poţi trece” Eu” Diana ai că dânsul ne-a dat biletul ca să intrăm” Îi mulţumesc frumos barbatului pentru card”şi mă îndrept cu Diana spre intrarea la tren. Cînd călătorim îi povestesc despre calităţile cardului Dianei, se bucură şi zice „Putem să ne luăm orice, vom călători în toată lumea ,super” Coborâm din tren , suntem pe o stradă cu multe magazine şi bancomate. Diana spune” Ai să scoatem bani de la un bancomat” Eu. „ Dacă doreşti scoţi pentru tine , să nu fie o sumă prea mare doar pentru acum” Scoate în jur de zece mii de dolari pe care îi păstrează ea. Ne plimbăm pe stradă , ne uităm prin magazine, îi zic „Trebuie să ajung într-un loc acolo mă aşteaptă cineva , nu-l cunosc dar asta simt” Ea : „Unde?” Eu „ Nu ştiu dar o să simt când ajungem acolo” Mergem fără o ţintă în continuare prin oraş. Deodată văd un anticariat şi îi zic”Aici trebuie să intru vi şi tu?”Ea „ Nu du-te tu” Intru în anticariat şi mă uit pe acolo fără să caut ceva anume, se apropie un bărbat în vârstă si-mi spune” De când te aştept urmează-mă” Rămân uimită fiindcă eu nu-l cunoşteam, îl urmez în altă cameră, închide uşa după el. Eu:”Despre ce este vorba?” El: „ Vezi cartea pe masă?”Eu:”Da” Este o carte veche cu coperţi din piele , groasă.El :”Deci tu ai cealaltă cheie altfel nu o vedeai cartea” Eu:” Ce cheie?” „Am un card la mine, nici o cheie” El:” Des- fă cardul înăuntru este cheia”Eu:”Dacă stric cardul pot să mai cumpăr tot ce-mi doresc?”El: „ Nu mai poţi face nimic la nivel material cu el, Dar punând cheia în carte poţi să o deschizi „ Stau mă uit la el , mă atrăgea să ştiu ce este în carte , dar în acel -aş timp îmi doream să pot să am în continuare cardul pentru visele materiale. Pot să plec şi-mi rămâne cardul, să scap de nevoi pe toată viaţa, dar vreau şi cartea , este mare impasul. Acum încep să înţeleg ce a spus celălalt bărbat mai tânăr pesemne şi el a fost supus aceluiaşi test. Mă uit la bătrân, mă uit la carte, desfac cardul şi zic „Oricum toată viaţa am trăit în sărăcie ce mai contează acum. „ Întradevăr din card scot o cheie mică aurie.” Acum ce fac?” îl întreb pe bătrân. El:” Deschide cartea o să vezi în partea dreaptă jos cealaltă cheie plus locul unde să pui cheia ta” Zis şi făcut , ambele chei după ce au fost puse deschide mai departe cartea.Îmi zic nici în două mii de ani nu o citesc cât de mare era , de ce răsfoiam creştea numărul de pagini, dintr-o dată pe o filă din dreapta apare o gaură mare neagră ,îmi dă senzaţia de vid , gaură neagră, o no acum nici peste zece mii de ani nu o voi termina de citit, îndrept privirea spre bătrânel, găsesc o privire veselă şi împlinită, îmi zâmbeşte şi spune” Este a ta, tu la rândul tău o vei da mai departe când va apare persoana cu cheia. O închid , o iau şi mă îndrept spre uşă, dau mâna cu bătrânul şi îi mulţumesc. Ies din anticariat, mă aştepta Diana afară zice” am văzut ceva frumos de îmbrăcat , agenţii de turism, să alegem unde mergem” Spun:” Nu mai am cardul am făcut schimb cu cartea. Diana începe să mă apostrofeze, ceartă…… Aşa se termină visul

Comentarii»

1. flotentina orman - Iunie 22, 2016

Interesant ! Nu exista coïncidente!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: